Daniela Voicu

SIMÞÃMÂNT Plecasem cândva, nici nu știu unde, dar știu că ajunsesem să mă cunosc.Depărtarea de oameni m-a făcut mult mai sigură pe mine. Acolo, singură mă simțeam bine... Lumea era undeva

Să fie doar visare Această mare nebunie De nopți de dragoste furate, De inimi calde sărutate? Să fie oare doar un blestem Această dragoste de rai, Această urmă de

Viața Este unica floare Pe care o da DUMNEZEU Trebuie Udată Cu Iubire eternă. Viața Este Unica

...în memoria soldaților care au pierit pe câmpul de luptă Sărut pământul rece, Care cândva era un câmp verde. Sărut pământul arid, Care cândva era o pădure de pini. Sărut copacul

WALHALLA Asfințit de soare, Răsărit de lună, Stele trecute de miez de noapte, Nori prăbușiți în abis, Foșnetul frunzelor Mă trezește din beția Viselog gnome, Unde Naiada privește

STATUIE Din lutul moale si rece M-am nascut un om care, Dupa aparențe eram femeie. A suflat un vânt rece Și mi-a dat un pic de suflet. Stau in biblioteca lui Dumnezeu rezemată de o

Eterna iubire Dacă viața ar fi o eternă iubire, M-aș trezi in fiece dimineață, Culegând rouă de pe florile de aur Din gradina Edenului. Dacă viata ar fi o eternă iubire, Nu m-aș mai trezi

Gol de sentimente Trag clopotul mânăstirii mele Ca să-mi trezesc sentimentele Care au căzut în păcatul De a iubi și crede în oameni. Sunt Mâhnire! Trag clopotul mânăstirii