Poezie
Zbor
1 min lectură·
Mediu
Azi am plâns pe umărul
Gol al unui copac.
Eu eram frunza care-i
Acoperea ochii pentru eternitate.
Am aprins focul cu el,
Să-mi incălzesc sufletul părasit de oameni.
Am mai băgat pe foc și cărți și amintiri.
Nu știam că din cenușă
Nu mai pot face nimic,
Nici macar un zbor.
001.296
0