Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

copacul-ochi

1 min lectură·
Mediu
unui soldat i-a căzut o geană pe pământ, acolo a crescut un copac imens în care frunzele-i erau gene, iar fructele ochi copacul se umplea de ochelari de soare, când bombele ciuruiau cerul aprins al Georgiei, lumina răului îl orbea pe copacul-ochi când treceau tancuri, mai cădea câte un ochi, din copacul-ochi, care era strivit de șenile reci și pline de cadavre din ochiul strivit tâșneau lacrimi, care se transformau în maci albi copacul–ochi mai avea aripi de înger, cred că Dumnezeu l-a înzestrat, să poată zbura în caz de potop vântul cu arome de răni sângerânde și strigăte flămânde, mai adie încă dinspre Georgia mama își plânge copilul mort la doar 6 ani soldații își cară soldații în sicrie reci disperare... dacă voi găsi o geană pe obraz o voi sădi, iar câmpuri de măslini vor răsări fără nici un ochi Pace!
013585
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
143
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Voicu. “copacul-ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-voicu/jurnal/1796474/copacul-ochi

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@angela-spineiAS
angela spinei
daca scoti disperarea si pacea si revezi locurile in care textul este prea explicit va suna mai bine. cel putin asa vad eu. cat despre subiectul textului - doare
vantul acela cu arome nu incape acolo cred ca e de ajuns sa spui

răni sângerânde
și strigăte flămânde,
mai adie încă
dinspre Georgia

si retin in special

dacă voi găsi o geană pe obraz o voi sădi,
iar câmpuri de măslini vor răsări
fără nici un ochi
0