Jurnal
copacul-ochi
1 min lectură·
Mediu
unui soldat i-a căzut o geană
pe pământ, acolo
a crescut un copac imens în care frunzele-i erau gene,
iar fructele ochi
copacul se umplea de ochelari de soare,
când bombele ciuruiau cerul aprins al Georgiei,
lumina răului îl orbea pe copacul-ochi
când treceau tancuri, mai cădea câte un ochi,
din copacul-ochi,
care era strivit de șenile reci
și pline de cadavre
din ochiul strivit tâșneau lacrimi,
care se transformau în
maci albi
copacul–ochi mai avea aripi de înger,
cred că Dumnezeu l-a înzestrat,
să poată zbura în caz de potop
vântul cu arome de răni sângerânde
și strigăte flămânde,
mai adie încă
dinspre Georgia
mama își plânge copilul mort la doar 6 ani
soldații își cară soldații în sicrie reci
disperare...
dacă voi găsi o geană pe obraz o voi sădi,
iar câmpuri de măslini vor răsări
fără nici un ochi
Pace!
013.592
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Voicu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Voicu. “copacul-ochi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-voicu/jurnal/1796474/copacul-ochiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

vantul acela cu arome nu incape acolo cred ca e de ajuns sa spui
răni sângerânde
și strigăte flămânde,
mai adie încă
dinspre Georgia
si retin in special
dacă voi găsi o geană pe obraz o voi sădi,
iar câmpuri de măslini vor răsări
fără nici un ochi