Daniela Slapciu

Întins pe iarba verde îmi pari mult mai drept decât crucea care-ți poarta însângerat numele spre deal

În urma unei dimineți a rămas, uitată lângă pat, fărâmă din iubirea ta, o picătură de SĂRUT. Steaua fericirii ce ne-a vegheat o noapte întreagă în colțul de fereastră, la ziuă a

Picături grase, rotofeie de lacrimi cad ca niște boabe de grâne, clipe pârguite ale iubirii ce am trăit. Stropii sfârâie pe talerul încintat ce astupă de acum inima mea. Chipul torturat de

Uneori nu vezi sunetele care cad din ochii tăi. Rareori nu vrei să vorbești franceza pentru că ți se pare ieșită din uz. Deseori asculți la radio doar semnalele transmise de balene și

Învăț și azi despre pomul potcovit cu argint și cu vorbe. Îl am chiar în față, ca pe o planșă străvezie, pe care cu degetele pipăi coastele, plămânul, inima copacului priponit de gândurile

Vine o zi. Vine o zi cu vise, cu gânduri, cu amintiri, dar fără tine. Trece o zi. Trece o zi cu nervi, cu bucurii, cu zâmbete, dar fără tine. Vine o zi. Vin două. Vin trei. Mâine toată

Prinsei timpul de mână și-n păr îi găsii dichisite - agrafe, visele mele.

De la un capăt la altul al lumii: doar tu și eu. două sărutări îndesate în aceeași răsuflare, două piepturi cu o singură inimă ce sună, ca într-o catedrală marele clopot, chemând la

Mă doare urma ce rămâne după plecarea ta din zarea mea, din lumea mea. De ar putea Fortuna să amâne plecarea rea, ruptura grea.

De ce să-mi furi sufletul din mâinile asprite ale inimii mele? De ce să vrei să zbori cu viața-mi în brațe pe aripi de flori? Mi-au chemat îngerii sufletul, dar tu îl aruncaseși în ierburi

Ashram, inima ta, îmi dă liniștea pântecului ce am cunoscut la început, în puritate. Zvâcnet de iubire, Prima sărutare. Ashram, inima ta, grădina neștiută a vieții mele.

Reci nopți învolburate, Cerneau tristeți prelungi, Falși iubitori de țară, Rosteau discursuri lungi. Din glas de cucuvea Curgeau, cuvintele dulcege, Ce ascundeau minciuna, Spre cine îi

Panglică albastră flutură prin oameni, Dunărea crăiasă curge fără seamăn. Pasăre măiastră susură-n cântare, aleargă sortită să se înece în Mare. Războind în munte, domolind la deal, când

Într-o alergare am fost - ori cu piciorul luxat, ori cu inimile strâmbe, din lacrima noastră porneau neîndurați, copaci ai uitării, din care, mâncând, să uităm c-am fost răi, să uităm c-am

Sufletul meu este o potecă în calea vânturilor ce bat despre tine. Sufletul meu este un copac cu crengile plecate spre parfumul ochiului tău. Sufletul meu este un gol paralelipipedic

Ca într-un basm îmi caut eu roibul pe care să-ncalec ca pe-o frunză de vânt să plutesc peste timpuri să plutesc peste maluri fără să-mi pese că stau doar la tine în gând

În urma unei dimineți a rămas uitată lângă pat fărâmă din iubirea ta, o picătură de sărut. Steaua fericirii, ce ne-a vegheat o noapte întragă în colțul de fereastră, a căzut. Þin strâns

Îmi curge timpul prin vene, tăind drum prin carnea mea. În inimă se zbat păsări ce țipau și se înălțau. Ochii dor rău și caută copilul ce eram. Izvorul de putere a fost curs de timp, iar

de vuietul săruturilor iubirii mele plin tu să te lași pe spate, iar eu să dorm puțin. în scăpărat de stele visez la ochii tăi, la buzele-ți flămânde ce curg pe sânii mei îți simt mâinile

Eu nu sunt nici roșie ca nemurirea, nici albă ca înțelepciunea, nici neagră ca tristețea, nici albastră ca infinitul, nici galbenă ca soarele. Eu sunt

Alergând veneau caii peste câmpie cu vântul în nări Nechezau în ecou spumegând Nori de praf în urmă Nimic în cale Alergând veneau caii spre izvoare