daniela rodica rus

de când nu mai scrii limbile cuvintelor au început să se moaie să se rostogolească în sevraj frazele ce ar dori să țipe să se țină de mâini într-o carte

Sunt Doamne lutul îndrăzneț, carnea spurcată ,ciocanul care a bătut cuiele ,martor ascuns în Grădina Ghețimanilor. Șerpi mi se încolăcesc pe vene, mărul încolțește din nou, vreau să fug

sunt de două ori adâncită în tăcere o data tăcerea ta apoi tăcerea mea țipătul învârte aripi spre cer e noapte să ne ascundem bine gândurile se vor cuibări în inimă

mâinile noastre caută. mâinile noastre nu vor găsi. trecutul e un copil care face tumbe ,,uite inima. uite.,, cum mușcă serpii indiferenței din carne. albastru se face cioburi în

suntem plurali de noi atarnă alți oameni toți trag de o inimă fiecare vorbește o limbă diferită sagrada familia! (umbra mea unduindu-se liniștitor prin tine)