Daniela Parvu Dorin

Are ianuarie de conjugat la trecut o mie de vămi, de spun că nu mai e loc de nici o poveste! de…un păr despletit, de-o eliberare de răni Crezând că numai de-o singură ninsoare mai este… sunt

Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi dintr-o pâine caldă și ne vom pierde prin târgul cu vechituri ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate) învelește-mă

Motto:'' Pentru ce am plecat, unde mă îndrept?''(N.Labiș) Sângele meu era un fel de cerneală cu care mânjisem deja peretele alb (ca o coală) îmi pierdusem inspirația și m-am sprijinit

Din noaptea aceea/ atât am înțeles... că luna e o urmă de glonte, că mângâierea pune peste sărut/ un cer imens, îmi vine să strig sau să plâng... sunt fără scăpare, de ce-mi faci asta? de ce

În acest început repetat Poate de aceea nu-mi găsesc locul uimită de atâta sens dat începuturilor stau sprijinit în noul toiag, în voia gândurilor intuindu-mi jocul Nu mai sunt însetat îmi a

Am grijă de mine deşi se moare-ncet încă de pe când eram vioară când spectacolul vieţii e mut dă-mi voie sa plâng sunt pe o urmă de rană... nu-mi aminti cum am ajuns femeie de foc din copilul

Are ianuarie de conjugat la trecut o mie de vămi, de spun că nu mai e loc de nici o poveste! de…un păr despletit, de-o eliberare de răni Crezând că numai de-o singură ninsoare mai este… sunt

În fiecare dimineață îmi curăț rana există un punct ''scânteie'' în orice poem de stare pe care-l trăiesc hrănindu-mi imaginația ning cu-ntinse zăpezi până dincolo de uitare... simt numai

Motto:’’ Dacă ar fi să mori ieri, astăzi tot aici mi-ar plăcea să prind viață, pentru ca maine să o iau de la capăt’’( Nicu Alifantis) Nu-mi amintesc să mă fi născut, nu mai trăiește nimeni de

Cuvintele-s nervuri de frunze de tine, de mine ascunse... Lacrimă din pleoapa-n pleoapa dragoste din soapta-n șoaptă Ochi ascuns de căprioară în tăceri de niagară! De ieri, de lacrimă,

*** noaptea-mi apasa sufletul ca și cum sub o piatra trăind, de dor îmi întind mâinile, abia respir! Tu mă aștepți mama-n același pustiu eu sunt de vina- trăim la celălalt capăt de noapte și

*** mă mir ca mai pot să respir cu un pin înghesuit în inima! Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie? Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut, nu-mi trebuie ploi, copilăria mi-e

Toamna asta e pe ducă pentru amândoi de aceea, poate… se mai vând poezii despre noi la fiecare colț de stradă și viața-mi recită un pic din toate și m-ajută sa urc toate treptele

Trec printr-un montagnes russes de stări probabil așa se trăiește/ un sfârșit de mileniu primăvara(asta)se predică Viața, de-n fiecare plâns e un țipat de lemn ascuns în aripile

Mi-am recunoscut locul în casa cuvintelor cu puțin noroc, poate... peste valea plângerii mele voi ridica un pod să ne surprindem alergând unul spre altul fară să-mi spui în rugăciunea mea

Doamne, aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată sunt mâinile mele nevrednice de atingeri cu unghiile astea rupte din carne... cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste multe din ele

N-aș fi aflat niciodată cum se poate muri de-o subită singurătate simți și tu, cum se plimbă prin tine cineva? cum alergi din somn la fereastră? (în alt vis, îmi spălam trupul cu apă-de-flori

Nici nu știm când ni se va cere să facem turul acestei Realități pentru definire mă oglindeam în celălalt Eu neștiind care e Tu-ul pe care trebuie să-l invoc la timp pentru că ''a scrie'' e

Sub camaşa ta e o tristeţe profundă şi …cum n-ar fi deajuns Ne suntem ca şi cum tot ce trăim e o inscenare Un zbor alb fără cer, bine ascuns… Un vis in care nici nu te alung, nici nu te

Motto:''Chiar dacă-i grea/viața și ființa/Inima cântă, ca pasărea mea/rară și sfântă!"(M.Robu) Cu păsările am mâncat din aceeași pâine, mai degrabă hrănindu-le, mi-am hrănit zborul gândul

Trecerea de la un vis la altul E aproape o misiune, Un joc al minții, fără voia mea Mai am la tine, Doamne!loc de-o rugăciune? Numai așa mă vindec, cât eu mai pot striga: -Da-mi, Doamne, o