POVESTE DE IARNĂ

Motto: ''fiecare e un rezumat a sufletelor celorlalți''(I.Vulpescu) În fiecare zi, mai scriu la propria-mi carte și mă-ndemn cum să ies din fundăturile zilnice, punând sub microscop, pentru tine-un poem... ca și cum mi-aș cere, mie, iertare (de fiecare dată-i la fel )ca pe un ultim vis de iubire, te caut (nu ca pe-un blestem) ninsorile mă plâng pe dinlăuntru pentru mult timp, scăpate-S iar din calendare... întind mâinile...și nu știu de ce umbra mea e o pasăre... de ce copilul din inimă, nici azi, nu știe să zboare... remarcabilă râvnă la umbra cuvântului sfânt (dacă-ai șți! cu fiecare privire-n oglindă se moare încet și limpede, cât de limpede-i intrarea-n pământ! irevocabilă poveste de iarnă... simți pojghița de viață peste izvorul ce sunt?