daniela micu

Femeia striga din coapsa bărbatului născându-se. Umbrele pruncilor sângerau completând omul obișnuit apoi liniște; iertată fiind plecarea pentru câteva suspine pe sub pămant. Ea- flamândă

De locuit nu mai locuiesc nicăieri. Suprapusă perfect pe conturul amprentelor mele pot ca împachetată în vreo foaie de ziar să mă las expediată, considerată carte de bucate ori și mai

Cu umbra sfârșitului citită în zodiac se iubea de nervi de boală de dor credincioși unii altora până la finala trădare. Întorși din drum știam, la locul de întâlnire nu ne mai

Timpurile tulburi ale unei memorii secrete nu mai ajung. Aripile de piatră nu cunosc înălțimea. Ar trebui poate să tac să privesc lumina strecurându-se afară din ceara lumânării așa cum fac

Omul vorbește omului într-un spectacol sălbatic cu aparență și esență orbit de mască străin de lumea născută. Omul îmi arată că nu are experiență nu are popor singur între cei patru

Tumorile prezentului pleacă întotdeauna de la o constatare. Inventivii constructori lucrează la experiența noastră de viață, de mizerie, de compromis. Protest? Nu. Anonimi, comozi,

DUAL Jumatate barbat, jumatate femeie și cercul s-a închis intre doua posibile existente. Suprimandu-si revolta reusi să zambeasca. Cine a văzut nascandu-se pământul auzind cum inima zeilor a

Nefericita floarea din glastra isi arunca ochii umflati de nesomn – Adormisem într-un pat strain intr-un pat de copil pe care il simțeam ca intrebase de mine.

Nu ma tem pentru umbra tocita a nasterii ce-o port seara de seara cu disperare îi spun si cu speranta ca undeva, unde nu ne așteapta nimic, se va face noapte si peste toate ranile