Poezie
Memorie
1 min lectură·
Mediu
Femeia striga
din coapsa bărbatului
născându-se.
Umbrele pruncilor sângerau
completând omul obișnuit
apoi liniște;
iertată fiind plecarea
pentru câteva suspine
pe sub pămant.
Ea-
flamândă de confuzii
și desculță.
O axă
desenată lasciv
numai pentru a crede
că mâna mea nevăzută
îi va atinge inima.
003000
0