Poezii

Nesigură istoria va supravieţui într-un singur amănunt - desăvârşeşte suferinţa. Botezate drumurile vor începe sa simtă ceruri de humă la picioarele vânatului. Ca un sicriu al fricii frate eu soră

DMdaniela micu

0

0

în tramvaiul 41 o femeie striga în telefon: „Nu mai pot, nu mai țin!” Nu știu dacă era despre muncă, copii sau dragoste dar toți ne-am prefăcut că nu auzim. Și a fost liniște, liniștea aia..

DMdaniela micu

0

0

Bântuie un soare prefăcut somnul neprimitelor fecioare iele despletite sărutând raze sfâșiate de așteptare. Toate au fost explozii de culoare și-or mai fi geneze bulbi, muguri,

DMdaniela micu

0

0

Cântec deasupra luminii glasul tău ce intră și iese prin toate celulele trupului meu de botez pregătindu-mă.

DMdaniela micu

0

0

Erau nepăsările adormiților fluturi așteptarea foșnită în oricare gest ochiul de pasăre gol de aripă neștiute blesteme interzise calești. Mormăia trist pământul șerpuind către cer ce

DMdaniela micu

0

0

Oamenii se iubesc discursiv marcându-și epuizările. Le place în special începutul exersat lingvistic în ifose juvenile și mai apoi depinde jocul devine confesiv obedient căutându-și

DMdaniela micu

0

0

După orice operație trec 48h și un dumnezeu apoi ți se spune că ești bine ai fost miluit mănânci dimineața iar spre seară steril reiei antrenamentul la haltere. Ascultătoare

DMdaniela micu

0

1

Se vând fericite ninsorile primăverii Pereții încep sa viseze nedumeriți ramele tablourilor ce înfloresc piersici...gutui La colțul străzii într-un sine străin liniștea plutește în

DMdaniela micu

0

1

Între coastele morții stăm cu toții la rând pețitori de poftite coapse calde și-n gând viața e ca o nimfă rătăcind pe pământ. Între coastele noastre nu se schimbă nimic năpârlește ca

DMdaniela micu

0

0

Se vând ziare într-un anotimp trecut pe jumătate se intră și se iese din și în zig zaguri nopți...bulevarde...roți și nimeni nu se mai miră naivitatea poate fi cel mult o

DMdaniela micu

0

0

Îmbătrânesc curtezanele lumii în cetate se doarme... rege fără nici un sens printre zei și oameni. Dintr-o economie a sorții totul e perfect. Toate sunt răni deznădejdi încercate de

DMdaniela micu

0

0

Bărbatul e în femeie monadă desenând cu limba drama spasmelor în ritmul celor mai bune intenții. Prin ochii închiși degetele îi caută eliberarea lucidă și nimeni niciodată nu va avea un

DMdaniela micu

0

1

Miroase a bocet și a crin praful din drum spre catedrale. Fața șarpelui încă nu și-a deschis gura și nici cântarea cea nouă din alăute nu a început. Sângele prorocilor mai umple potire se

DMdaniela micu

0

0

Aici pe pământ se respiră greu uneori lumina lunii nemaiintrând în plămâni decât o zi pe an ca umbră aflând cu fericire că poate cuprinde viața. Daca nu chemi nu îți va răspunde nimeni și

DMdaniela micu

0

0

Ieri vorbeam despre azi eu naiva moștenitoare a unei drame cotidiene împodobită cu toate aparențele număram aburii din lucruri și dialogurile înainte de a ma naște strategie reversibila

DMdaniela micu

0

0

...iubind culorile aproape de tine trăiesc înflorind ca un cais în toamnă. ... albatrul munților urletul verde al lupilor pribegiilor le cântă cuvântul. ... dintre toate

DMdaniela micu

0

0

Acum nu mai e acum s-a reinventat semnul prin care rostirea să ne mai recunoască. Umbrele păsărilor, copacilor, nu mai ajung pe pământ. Ne rostogolim adormiți atât cât să putem simți că

DMdaniela micu

0

1

Am fost răscumparată și dusă în lume s-a plătit să ma ia ca pentru un ticălos în zdrențe speriat de farmecul temniței. Era ultima dată când plecam. Trebuia să fie altfel. Și a fost.

DMdaniela micu

0

0

după trei ani poate mai mari decât alții și cu o mai îngrijită poftă de viață horia a înțeles că mai are o singură oră din care n-ar fi putut ieși cu nici un psalm nu era vina lui începutul

DMdaniela micu

0

0

Nu vreau să fac niciodată comerț vânzându-mi parfumată măduva oaselor n-o sa iasă nimic și pe bani puțini cum aș putea să înțeleg atâtea mâini și picioare tot mai metafizice de rușine să nu

DMdaniela micu

0

1

În numele a tot ca într-o lepădare cumplită a disperărilor rănite de-atâta tandrețe trebuie să caut spre gura care mărturisind nefolosința inimii a trădat pentru că altcumva nu se poate și

DMdaniela micu

0

0

Nu este încă dimineață în neliniștea punctelor din adăpostul ființei. Iubirea și-a uitat numele și umblă cu capul descoperit consultând dicționarele despicand nevoia de dragoste. Nu este

DMdaniela micu

0

0

Femeia striga din coapsa bărbatului născându-se. Umbrele pruncilor sângerau completând omul obișnuit apoi liniște; iertată fiind plecarea pentru câteva suspine pe sub pămant. Ea- flamândă

DMdaniela micu

0

0

De locuit nu mai locuiesc nicăieri. Suprapusă perfect pe conturul amprentelor mele pot ca împachetată în vreo foaie de ziar să mă las expediată, considerată carte de bucate ori și mai

DMdaniela micu

0

5

Cu umbra sfârșitului citită în zodiac se iubea de nervi de boală de dor credincioși unii altora până la finala trădare. Întorși din drum știam, la locul de întâlnire nu ne mai

DMdaniela micu

0

0

Timpurile tulburi ale unei memorii secrete nu mai ajung. Aripile de piatră nu cunosc înălțimea. Ar trebui poate să tac să privesc lumina strecurându-se afară din ceara lumânării așa cum fac

DMdaniela micu

0

2

Rochița simplă de jumătate de metru neîncăpătoare pentru viziunea a cărei senzualitate nu se estompează, pereții îmbibați de un râs indecent, noaptea murdară venită după o alta subțire și

DMdaniela micu

0

2

Omul vorbește omului într-un spectacol sălbatic cu aparență și esență orbit de mască străin de lumea născută. Omul îmi arată că nu are experiență nu are popor singur între cei patru

DMdaniela micu

0

2

Tumorile prezentului pleacă întotdeauna de la o constatare. Inventivii constructori lucrează la experiența noastră de viață, de mizerie, de compromis. Protest? Nu. Anonimi, comozi,

DMdaniela micu

0

1

Nefericita floarea din glastra isi arunca ochii umflati de nesomn – Adormisem într-un pat strain intr-un pat de copil pe care il simțeam ca intrebase de mine.

DMdaniela micu

0

0

Nu ma tem pentru umbra tocita a nasterii ce-o port seara de seara cu disperare îi spun si cu speranta ca undeva, unde nu ne așteapta nimic, se va face noapte si peste toate ranile

DMdaniela micu

0

3