Poezie
Stare
1 min lectură·
Mediu
Timpurile tulburi ale unei memorii secrete
nu mai ajung.
Aripile de piatră nu cunosc înălțimea.
Ar trebui poate să tac
să privesc lumina strecurându-se afară
din ceara lumânării
așa cum fac sfinții,
gândindu-mă că asta e tot,
fără ploi,
fără curcubeu, fără promisiuni,
doar răzbunarea din cercuri selecte
nemairecunoscându-și semnul;
momentul acesta e bun,
numai bun de dat pomană
azilelor clipei în care te simți străin
ca Iov,
în plin centrul lumii.
din volumul \"Fara iesire\", editura EX LIBRIS UNIVERSALIS, 2002
024896
0
LS