Proză
Dual
2 min lectură·
Mediu
DUAL
Jumatate barbat, jumatate femeie și cercul s-a închis intre doua posibile existente. Suprimandu-si revolta reusi să zambeasca.
Cine a văzut nascandu-se pământul auzind cum inima zeilor a incetat să mai bata ? Nimeni. Doar el si nici măcar pe de-a-ntregul, el și tacerea celeilalte parti, linistea coruptibila a presupusului trup, a intuitei umbre ce nu deschide usa nimanui. Ciudata fiinta !
A vorbit golului într-o limba neinteleasa chemandu-se pe un nume strain, așteptand ziua, albastrul zilei de ieri, nu-si mai suporta privirea.
Cu al treilea suspin le-a recitit unora pe care-i simtea dincolo, din poemele neiscălite.
“ – Sunt sase, sase sunt, va rog, ascultați-le pe toate ! – Se scutura lantul, dar privirea răstignitului a mușcat visul. Eu vin să vă spun, sunteti toti ? Pamant din pamant ?
Dar degeaba. Asteptarile îi străbăteau de la un capat la altul radacinile.
“ – Lasa-ma sa dau de stire cetătii. Paznicii dorm legănati pe aripa fluturelui de foc . Sunt semnele, uite !”
Se desfacea lumina în mocirla drumurilor și el încotro s-o apuce jumatate femeie cealalta jumătate barbat ?
Adevarul acesta nu l-a scris nimeni nicaieri dar întelegandu-i taina, jumatatile au inceput să se iubeasca, receptive la pareri aprinzand și focul, dar de atunci trecusera sute, poate mii de ani. Si asteptasera și continuau să astepte.
Nimeni nu-i mai vorbea, îi citea doar regulamente si-n oglinzi ca intr-un altar continua să-i aducă fericirea, prezentul si viitorul fragezind inlacrimatul ochi.
“ Nu sunt singur, mereu vine cineva, dar… nu ajunge pana la mine ! “
Merge descult, s-a obisnuit așa.
003896
0
