Din ghearele
de sange-mi
nepatate
ce mi-au ramas
cand zgariat-am
punti
din sufletul
ce mai am
azi in mine
din zilele
cand mi-apropiam
frunti
m-agat
cu disperare-n
iadul
Da-mi un rastimp
in care nu si-a gasi locul cuvantul,
Da-mi un cuvant
care sa-nghete in el timpul,
Mai da-mi un timp
in care sa pot sa m-ascund de cuvant,
Mai da-mi un necuvant,
Mai da-mi o
De as putea sa-ti dau ce nu-ti pot da
Si de-as putea sa fiu mereu cu tine
As duce soarta ta-ntr-un colt de stea
Si-apoi m-as face pulbere din tine...
Dara nu pot si tac si-n noapte astept
Cu
Iti mai aduci aminte?!
Mai stii zilele-acelea cand fara de cuvinte
ne cautam prin umbre
de-a pururi calatori
pe doua drumuri stramte
ca doua inchisori
si ne prindeam in eul
celuilalt calator,
Fara de tine
toate in juru\\\' mi-s sterpe
Fara de tine
totu\\\'i facut nepereche
Si fara de tine
de-as fi intr-o zi
as vrea sa nu fiu...
ori printre nevii
sa pot sa usuc
ochiu\\\'-mi in
Stiu ca tu ai veni cu mine oriunde
La capatul lumii daca te-as lua cu mine...
ai merge...
La capatul vietii de m-as duce
nu m-ai lasa far\' de tine...
In miezul de zi
si-n ceasul de noapte
Sa nu ma-ntrebi nicicand de ce
nu vreau sa te iubesc,
Sa nu ma-trebi nimic...
cum de pot sa traiesc...
Sa nu ma-ntrebi nicicand
Cat de des vii in gand...
Mai bine...
asculta doar
ce iti spun
…:):(…vorbeam zile trecute cu cineva…imi spunea…”Fericirea nici nu exista!”…”Oare?!”- ma intrebam eu…Ba exista…cum sa nu existe?!….Exista…numai…ea e impartita in franturi foarte mici pe parcursul
Nu pot scrie nimic acum...De ce?!-...nici eu nu stiu...numai...nu pot...dar...ma mananca ingrozitor buricele degetelor...asa ca am apelat la un truc ieftin...rasfoiala prin caietele aruncate prin
Mai stii?!
Iti spuneam intr-o zi...
ca stiu c-ai veni cu mine oriunde...
Era tarziu
s-asteptam...
sa revii
in visul meu sa renasti intre umbre...
Dar astazi...
unde sa te iau cu mine
cand am
Paseam asurzitor pe zapada
si tu...si eu...stiam spre ce ne-ndrepta
ne ducea spre ultima poarta,
spre ultimul pas facut amandoi catre ea...
Lumina lunii, trecuta prin noi,
in
Am tot citit din textele de pe site si ma intrebam: \"Oare toti suntem nefericiti?!...Oare nu ne putem striga decat durerea?!...Oare voi gasi o poezie in care cineva sa exclame...\"Sunt fericit!!!
...mi-e asa de dor de fericire...oare...ce are-n ea atat de magic fericirea asta de o cautam asa cu toti?!...eeh...ma enerveaza...ce-i cu obsesia asta a mea care ma tot sacaie de cateva
Cred c-am aflat...nu sunt \\\\\\\"nefericita\\\\\\\"...sunt doar...\\\\\\\"non-fericita\\\\\\\"...adica...imi lipseste fericirea...si...stiu azi de unde-mi vine non-fericirea
...intre cer si
Am vrut sa invat sa fiu
din nou copil
m-am ascuns
sub ramurile unui brad
si m-am zarit...
in oglinda
un glob de cristal
in jurul meu
ningea lin
in afara...
eram departe
...departe,
“Mă tem că n-ai să știi trăi fără mine…” i-a spus. Ea îl privea pustiită și simțea cum ura îi inundă ultima scurgere de sânge care-o mai avea ținându-l aproape. Cine se credea? Cine-i dădea
Se frange noapte in ferestri
Hei, unde esti?!
Ma mai iubesti?
Intoarce-te si ascunde-te
In dorul meu cu muntele
Si-apoi apari si ia-mi suflarea
Asa cum sarura-m-ar marea
Si ploaia care curge-n
Si-o alta prima vara a venit
soarele-mi picura pulberi in vene,
in sangele ce-n piatra mi-a-nverzit
si sa mai curga iara pentru doi nu are vreme...
sta cuibarit in pieptu-mi, tot si stins,
sa se
uitam să mă-ntreb de mine.
pulberea de aer sorbită
de genele mele întinse rupt în capete de lume
se preumbla în netimp.
îmi eram doar acolo,
unde s-au întâlnit odată visul meu sterp cu
Eu am ales tacerea
si-am sperat
toate in juru-mi sa-mi fie tacere
Da, am chemat tacerea
Dara nimic n-a putut a-mi aduce uitarea
nici lipsa picurului vorbei tale
nici absenta
Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti
Am fost astazi pe strada...prin lume....ce urata mi s-a parut...Cand am plecat dimineata de acasa eram tare increzatoare...M-am trezit rapid...am sorbit in graba cateva guri din cafeaua care fiersese
Am vazut intr-o zi o gaura-n cer
Era printre nori ca o poarta
Avea forma de om sau de pasare
Se schimba...
Era femeie, barbat, copil
Se schimba...
M-am intrebat atunci
Daca exista gauri in
Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.