Mediu
Am tot citit din textele de pe site si ma intrebam: \"Oare toti suntem nefericiti?!...Oare nu ne putem striga decat durerea?!...Oare voi gasi o poezie in care cineva sa exclame...\"Sunt fericit!!! Sunt cel mai fericit din aceasta lume!\"...Oare-as putea face eu asta?!\"...nu stiu...de ce nu pot, oare, sa-mi strig fericirea atunci cand o simt?!...Oare mi-i prea scurta fericirea...ori nu mai am nevoie de ceilalti atunci?! Oare sa fie poezia un strigat dupa ajutor...un racnet...uneori spus abia soptit..\"sunt viu inca...mai cauta-ma acum...acum cat sunt inca viu si sufar ingrozitor...te avertizez!...maine pot fi fericit...si poate n-o sa mai am nevoie de tine...gaseste-ma acum cat te chem!...intelege-ma!...nu ma lasa sa pier nestiut in durerea mea...\"...nu stiu...e tare ciudat si...aproape ca nu mai pot sa-nteleg cum pot gasi bucurie si frumos in durere...in durerea celuilalt...in durerea celuilalt care...desi nu ma stie...imi scrie...ma bucura facandu-ma partas la sufletul lui...ma umple de frumusetea spiritului sau...?!...Am zis...\"imi scrie\"...dar, oare, eu cand scriu iti scriu tie?! Scriu pentru tine..sau...o fac doar intr-un exercitiu de oglindire pe hartie..in afara mea...in incrancenarea-mi continua de-a ma-ntelege ...de-a ma cauta ...de-a ma gasi iar si iar si iar...pe mine?! Nu prea mai stiu...de fapt...nici nu stiu ce m-a apucat sa scriu acum...De fiecare data cand nu mai inteleg ceva...m-apuc si-ti scriu...oare caut raspunsul la tine...oare nu-mi mai ajung mie decat atunci cand simt cum ma-nnec in nefericire?! Oare de ce ma simt atat de mica si de insingurata doar in fata nefericirii?! Oare de ce n-am nevoie de tine-n bucurie...?! De ce n-am nevoie de tine-n iubirea deplina si pe veci impartasita?! De ce n-am nevoie de tine in diminetile de vara...atunci cand soarele-mi inunda fata si simt cum aripile-mi cresc printre fluturi?! De ce te chem, oare, doar in durere?! Tu stii?! Poti sa-mi spui tu, caruia i-am aratat tot negrul sufletului meu, de ce nu-mi mai esti necesar in ne-durere?! De ce vin doar sa-ti cer un strop de viata doar atunci cand mi-au secat toate fantanile fericirii?! De ce nu-ti pot striga, atunci cand o simt, fericirea?! Oare-i un soi de egoism a mi te face partas doar in durere?! Nu stiu...Tot ce stiu...e... c-as vrea intr-o zi...pentru toata puterea ce mi-ai dat-o ascultandu-ma...pentru toata rabdarea ta risipita in nebunia-mi mistuitoare...pentru toate picaturile tale de sange ce s-au prelins amar langa mine...sa pot sa-mi arunc in ai tai ochi fericirea...sa-mi fii o zi...partas la fericire...Nu-i o promisiune...is aproape...aproape sigura ca nu voi reusi...in ziua in care-am sa fiu fericta...am sa uit de tine...dar vreau sa stii...c-as vrea sa-ti pot da in cuvant...fericirea...:)
045.376
0
ar trebui sa incep prin a spune \"fericirea e-un lucru marunt\".
si ar trebui sa continui incercand sa iti explic ca asa cum realitatea nu e o poezie (breaking news:) nici poezia nu e realitate. as putea sa te consolez spunandu-ti sa nu te ingrijorezi, fiindca tot ceea ce facem atunci cand scriem tristi, este sa profitam de vibratia pe care ne-o da tristetea ca sa scriem, ca sa scriem cu suflet... tot ceea ce facem este sa profitam si atat...
as putea sa iti mai spun ca scriem texte triste doar pentru ca nu suntem in stare sa pronuntam aceleasi cuvinte, sau macar aceleasi idei, in fata persoanei care ar trebui sa le auda de la noi, sau, atunci cand suntem in stare sa comunicam, aceia care ar trebui sa asculte cuvintele noastre se ascund, se ascund in distante, se ascund in minciuni, se ascund in fraze care incep si se termina cu \"n-ai cum sa intelegi\".
as putea sa iti mai spun multe alte \"posibilitati\", dar e in zadar, fiindca sunt sigur ca ai gasit in tine raspunsurile, si sunt sigur de asta fiindca am gasit toate raspunsurile in textul tau, raspunsuri pe care credeam ca doar eu le stiu... :) cat subiectivism... asa e ? dar daca e acelasi subiectivism, la o scara mai mica, devine obiectivism. matematic.
toate astea sunt lucruri pe care le-am mai spus, pe care le-am mai gandit si pe care le-am mai cautat la altii, si pe care am renuntat sa le mai gasesc. toate astea sunt lucruri despre care mai toti spun \"da, cat de tare ma regasesc in cuvintele tale\" si e atat de fals! findca nu se regasesc! nu regasesc decat definitiile a tot ceea ce ar vrea sa fie, a tot ceea ce uneori chiar cred ca sunt si nu vor fi niciodata.
poate ar mai fi ceva... discutabil, dar absolut. subiectiv, dar absolut. o afirmatie simpla: \"sunt fericit cand sunt trist\"