Daniela Dina

.....:)

ce nu ai ințeles?:) ideea era că \"îmi eram doar acolo\" (acolo = unde s-au întâlnit odată visul meu sterp cu nemurirea din tine = nicăieri)...lămurit?:)

...:):(

...:):(

sună bine:)mi se pare o poezie interesantă și stilul e clar îmbunătățit față de poeziile mai vechi (e doar o părere)

sună bine:)mi se pare o poezie interesantă și stilul e clar îmbunătățit față de poeziile mai vechi (e doar o părere)

tare trist...:(

:)))crezi?!

:)serios?!

...daca as putea...facem schimb de experienta daca vrei...:)...barbati sunt la fel de...\"de cautat\"...:)

:) nu asta am vrut sa spun...vroiam sa spun ca fiecare mergea pe calea lui...\"stramta ca o inchisoare\" din care nu poate iesi...oamenii simpli nu-si pot depasi propria conditie...

tare frumoasa poezia...ma intreb ce-o fi gandit ea...:) data viitoare coboara si intreab-o!:)

frumoasă poezie...:)

...imi pare rau...stii tu e mai e de spus pe langa...

Stau și ma gandesc...Vezi tu, poate ca nu întotdeauna deciziile pe care oamenii politici le iau sunt cele mai bune. Din pacate, neavand informatii exacte in ceea ce priveste protecția mediului și alte chestiuni pe care le invoca d-l Agaton în sustinerea acestei decizii, nu mă simt în masură să apreciez validitatea, pertinența, necesitatea reală a acestei decizii. Despre ce vroiam să vorbesc, însă, e altceva. Nu vreau să crezi că tot ceea ce voi spune în continuare e vreo aluzie mai mult sau mai puțin directa la constatarea pe care tu o faci în editorialul tău sau altceva de acest gen. Este pur și simplu valorificarea prilejului pe care mi-l dă textul tău de a-mi expune punctul de vedere în legătură cu o chestiune care mă frământă de multă vreme. De multe ori m-am gândit la tendinta noastră constantă, a românilor, de a arunca vina în spatele altora și de a ne plânge de milă unul pe umărul celuilalt, nefăcând însă nimic în sensul schimbării. Peste tot vezi oameni nemulțumiți, toata lumea se plânge ca oamenii politici sunt cum sunt, tuturor le vine așa un dor de ducă numai când se gândesc că vor trebui să deschidă și mâine ochii tot în România. Și?! S-a gândit cineva că ar trebui sau ar putea face el însuși ceva în sensul schimbării societății asteia în care trăim și de care suntem nemulțumiți cu toții? - Foarte rar și...cei care se gândesc poate, le piere repede cheful gândindu-se că nu poți face nimic de unul singur. Daca au dreptate sau nu?! - Cu siguranță au, de unul singur nu poți face nimic. Dar împreună?! Ne-am gândit vreodata că ar trebui poate, ca în primul rând să încercăm să trăim împreună?! Că ar trebui să încercăm să scoatem capul din spatele ușii casei noastre și ar trebui să învățăm să vedem și dincolo de aerul pe care-l miroase vârful nasului nostru?! Că ar trebui să ne simțim responsabili nu doar de ceea ce presupune existența noastră privată și profesională, ci ar trebui să ne simțim responsabili și de felul în care ne obiectivăm existența noastră ca și cetățeni?! De sute de ani așteptăm să vină \\\"alții\\\" să producă schimbarea. De sute de ani ne temem să ne luăm viața în propriile mâini și să ne asumăm cu adevărat responsabilitățile pe care le implică poziția noastră de cetățeni români. De tot atâta timp îi așteptăm pe \\\"ei\\\" să vină să ne facă ordine în casă și ne mulțum cu această situație pentru că ea nu ne obligă să ne asumăm nici o responsabilitate față de noi înșine ca neam, ca națiune. Ne obligă, cel mult, ca în fața \\\"lor\\\" să ne asumăm obligația de \\\"a respecta termenele\\\", dar față de noi...nu trebuie să ne asumăm nici o responsabilitate...Nu noi am fost cei care au indus schimbarea. Nu noi am luat decizii în acest sens. Dacă nu merge, nu noi suntem responsabili. Noi n-am făcut decât să acceptăm anumite indicații formulate mai mult sau mai puțin sub formă de \\\"sugestii-ultimatum\\\" de genul impunerilor pe care mi le amintesc și acum formulate la panourile din școlile din copilărie sub formă de exemple de genul \\\"Așa da! - Așa nu!\\\". Abordând în felul ăsta situația, avem noi grijă ca în cazul în care lucrurile nu merg bine...noi să nu avem nici o vină. Avem noi românii un talent excepțional în a ne pune la adăpost și a ne confecționa posibilitatea ulterioară de a ne plânge unul pe umărul celuilalt nenorocul de a ne naște într-o națiune care n-a știut ori n-a putut, zicem noi, să găsească drumul spre mai bine. De foarte puține ori, însă, ne gândim că situația societății în care trăim depinde de felul în care fiecare dintre noi în parte își materializează, își pune în practică atribuțiile pe care le implică poziția sa de cetățean. De și mai puține ori, poate, ne gândim că, dacă lucrurile nu merg bine pentru că oamenii politici nu sunt întotdeauna așa cum ar trebui, vina nu o poartă numai ei, incompetența nu este evidentă doar la nivelul lor, ci și la al nostru, al celor care avem dreptul și obligația de a-i alege întotdeauna pe cei mai buni dintre cei care vin să ne ceară votul - dreptul de a ne reprezenta interesele, de a ne duce spre lumea, spre viața, pe care ne-o dorim. Atât timp , însă, cât nici nouă nu e prea clar cam ce vrem, decât, poate, în sensul aspectelor particulare, atât timp cât nu avem un cadru general în contextul căruia să apreciem chestiunile de ordin cetățenesc, atât timp cât nu ne simțim și nu ne percem ca fiind împreună, ca fiind un tot unitar, ci doar destine particulare, cu specificitațile și problematica vieții fiecăruia, nu prea văd cum am putea să gândim împreună, cum am putea ca atunci când luăm o decizie din poziția de cetățeni români, pe care, cu sau voia noastră o avem, să putem fi cu adevărat eficienți. Probabil că ceea ce ne lipsește în primul rând nouă românilor, ca și națiune, este știința de a fi împreună, de a ne autoresponsabiliza în sensul trasat de tot ceea ce implică acest \\\"împreună\\\" și de a depăși starea de pasivitate și ignoranță care se pare că tinde să ne acapareze cu din ce în ce mai multă ardoare... Dacă cred că e o chestiune simplă? Daca cred că e suficient doar să vrei ca să și poți? Daca presupun că tot ce-am spus s-ar putea face peste noapte și doar pocnind din degete? - Cu siguranță nu. Ce cred, însă, e că învățând să trăim și să gândim împreună atunci când suntem chemați să acționăm ca și cetățeni și propunându-ne în mod explicit să acționăm în sensul \\\"mai bine\\\"-lui societății în care trăim, un sfert de drum e ca și făcut... Cu siguranță că nici eu nu-mi pot răspunde la o sumedenie de întrebări, dar simt că fiind împreună, devenind activi, conștienți de implicațiile acțiunilor lor ca și cetățeni și autoresponsabilizându-se în acest sens, românilor le-ar putea fi mai bine. Cine altcineva decât noi, cei care vom trăi aici și mâine, ar putea ști mai bine ceea ce ne dorim, cum am vrea sa ne fie mâine și...cine ar putea fi cel mai potrivit să \\\"faca\\\" acest mai bine?!

frumoasă poezia...dar și comentariul lui Pan...:)

interesanta poezie

:)

nu cred:)

e interesant. sper doar ca nu crezi chiar tot ce-ai scris:)