Poezie
mașina de război a dragostei
2 min lectură·
Mediu
drumuri lipite
cu leucoplast precum rănile cauzate de
absențe incontrolabile. șterse cu iod
în mod insistent pentru dezinfectare.
părul meu lung e o revoltă împotriva sistemului.
//uneori mă trezesc cu mâinile încleștate,
ca și cum aș fi visat că țin pe cineva
și nu l-am putut salva.//
panorama orașului
îmi ascute simțurile.
simțurile mele sunt un atac la adresa sistemului.
pentru mine dragostea e războiul.
frumusețea este războiul.
frica este războiul.
lumile pierdute ale miliardelor de oameni
care au trăit — este războiul.
cineva stă în căsuța lui și scrie toate astea.
aș putea să spun că e iarnă.
nimeni nu mai trece pe drum.
//uneori aș vrea să ies din corpul ăsta
ca dintr-o rochie de la zara,
dar știu că tot ce am
sunt rănile mele bine cusute
și ochii tăi — singurul semn că războiul
nu e în zadar.//
lumini orbitoare. orașul devorează
precum sistemul — puii vii, nou-născuți
ai nesupunerii.
gladiole la mormântul tău, mamă.
mamelor care au înfrânt sistemul — și tu ai supraviețuit.
dragostea mea e pentru tot ce face
dimineața să strălucească
precum un corp aruncat în beci,
luminat o secundă de flashul unei lanterne.
//e ca și cum aș fi în siberia.nu mai este zăpadă,
doar un ger uscat care conservă tot ce n-am spus,
tot ce-am simțitși mi-a fost rușine să simt.//
mașina de război a dragostei continuă să lupte
împotriva sistemului.
eu nu mai am glas.
//uneori privesc pe fereastră soldații. se întorc liniștiți,
capete aplecate, mișcări cu încetinitorul, priviri goale.//
se întorc în orașul unde războiul e la fel de rapace —
pe străzi,
în morminte,
în grădinițe,
în școli,
în marile clădiri care ascund corporațiile
și viciile.
cineva scrie despre toate astea.
stă în căsuța lui și, din când în când, se uită pe geam.
//aș putea să spun că a trecut timpul. e vară. dragostea noastră
a devenit o emblemă. am o inimă de pluș. în orașul ăsta nu se mai fabrică
decât chei și cartele
mecanice. uneori îmi scot inima și o fac să bată.//
021.230
0
Poemul are un discurs grav, chiar cu imagini negative, tragice - părerea mea și sper să nu supere - dar, ca niște puncte de confluență, cu întregul lui, apar unele ruperi de stil; de exemplu, în versurile: "uneori aș vrea să ies din corpul ăsta
ca dintr-o rochie de la zara" mie în această imagine creată mi s-a perindat prin fața ochilor privitori ai cititorului o etichetă de la Zara, adică acest cuvânt "zara" a preluat toată puterea imaginii artistice. Este doar opinia mea și, repet, nu vreau să supăr! În rest, mai sunt câteva imagini care ar mai putea fi lucrate, dar numai autorul știe cum dorește, noi, cititorii, ne aflăm în lumea creată de el. Îmi place foarte mult poemul pe care îl ascult la radio. Numai de bine și multă inspirație!