Poezie
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
2 min lectură·
Mediu
//
frâne. cozi asimetrice în văzduh
de la atât de mult fum.
am lăsat prețioasele suflete să
înoate în aer ca pe niște elicoptere
ce-și caută un loc să aterizeze.
aici pe mormanele de fiare pe care le-au lăsat în urmă
după ce ne-au închis în cuști
noi cu respirațiile noastre trepidante
noi cu ochii noștri acoperiți de măști
noi cu brațele noastre implorând mila.
zero efecte secundare de la frică.
acarienii ne mănâncă în fiecare zi pielea
// e și pielea mea aici //
o pânză ermetică pe care poți să o rupi.
dozajele ne țin bine în viață.
apa, mâncarea, inimile frânte
spălate toate în aceeași cadă
o apă murdară și grea pe care
o arunci într-un pârâu curat.
suntem sinistrați dar absenți din dramele noastre.
// altcineva ne simte emoțiile //
am ani de zile de când nu mai pot să plâng.
mi-au luat plânsul si l-au făcut o funie.
m-au sugrumat.
// elicopterele sunt pe cale să plece.//
adulmeci amiaza cu botul unui câine
fără miros.
treizeci de kilometri până acasă.
orașul urlă.
e soare fierbinte
și tot ceea ce poți gândi
e frica. cai galopând prin țărâna albă
a deșerturilor.
lângă mine stă un copil care tace.
îl rog să zâmbească.
el știe cum se mai poate face asta.
dar copilul e mut.
îi lipesc fața de geam până buzele lui se întind
și începe să semene cu un zâmbet.
vreau să simt cum într-o zi vom pleca de aici
iar cuștile noastre vor fi deschise.
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
cei care au îndurat în tăcere
frica și foamea și groaza.
frâne. ne izbim de scaune, unii de geamuri
alții de propriile piepturi.
până atunci doar atât / o avalanșă de cioburi și sânge
peste oraș și caii care continuă să alerge prin țărânele albe.
041.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Davidoff
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 305
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Davidoff. “într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14184739/intr-o-zi-vom-fi-frumosii-nebuni-ai-marilor-oraseComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓Asistăm aici la o Mișcare browniană a particulei numită om, într-o lume decadentă, într-o lume a fricii şi a groazei, într-o lume în care până şi acarienii ne mănâncă în fiecare zi pielea, într-o lume în care este foarte dificil, dacă nu imposibil, să rămâi echilibrat emoţional, ceea ce duce la izolare, la o rupere faţă de ceilalalţi, dar şi de partea cea mai profundă din noi, sufletul. O traumă ireversibilă într-un haos total. Tonul ales este dur, dar se simte tristeţea, dezamăgirea. Poemul e ca o cămaşă de forţă, nici nu te lasă să te eliberezi din încorsetarea stilului şi a ceea ce autorul simte, dar îl şi protejează cumva pe autor, permiţându-i să aibă această abordare justiţiară. Poemul e bine scris, aşa ca o concluzie. Registrul ales, tonalitatea, imaginile expresive, nu dau deloc greş în acest amalgam emoţional, de suflet şi fier, de frică, urlet şi tăcere, de cai cai galopând prin țărâna albă a deșerturilor, aşa ca o imagine apocaliptică dintr-o altfel de vale a morţii....
0
DDIonut Caragea, multumesc pentru comentariul elaborat. Sa auzim de bine !
0
PESunt de acord cu ceea ce a scris domnul Ionuț. Versurile demonstrează lupta dintre lumină și puterea abstractă a Întunericului. Și toată această luptă ar putea simboliza renașterea, schimbarea acestei lumi interioare înghesuite.
vreau să simt cum într-o zi vom pleca de aici
iar cuștile noastre vor fi deschise.
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
cei care au îndurat în tăcere
frica și foamea și groaza.
frâne. ne izbim de scaune, unii de geamuri
alții de propriile piepturi.
Foarte profundă, modernă și plină de rafinament această scenă. Am mai urmărit firul narativ al lui Ali Smith și, la fel, am fost super surprinsă de această măiestrie dramatică, unde omenescul supraviețuiește cu dificultate. Felicitări!
vreau să simt cum într-o zi vom pleca de aici
iar cuștile noastre vor fi deschise.
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
cei care au îndurat în tăcere
frica și foamea și groaza.
frâne. ne izbim de scaune, unii de geamuri
alții de propriile piepturi.
Foarte profundă, modernă și plină de rafinament această scenă. Am mai urmărit firul narativ al lui Ali Smith și, la fel, am fost super surprinsă de această măiestrie dramatică, unde omenescul supraviețuiește cu dificultate. Felicitări!
0
PESunt de acord cu ceea ce a scris domnul Ionuț Caragea. Versurile prezintă lupta dintre lumină și puterea abstractă a întunericului. În comentariul pe care îl scrisesem mai devreme și pe care l-am pierdut, exprimasem, cu alte cuvinte, că m-a prins această luptă dramatică,în care omenescul supraviețuiește cu dificultate, sesizând în versuri, repet, în toată această suferință profund exprimată, și speranța, văzută ca o renaștere, ca o poveste fantastică urbană.
vreau să simt cum într-o zi vom pleca de aici
iar cuștile noastre vor fi deschise.
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
cei care au îndurat în tăcere
frica și foamea și groaza.
frâne. ne izbim de scaune, unii de geamuri
alții de propriile piepturi.
Felicitări!
vreau să simt cum într-o zi vom pleca de aici
iar cuștile noastre vor fi deschise.
într-o zi vom fi frumoșii nebuni ai marilor orașe.
cei care au îndurat în tăcere
frica și foamea și groaza.
frâne. ne izbim de scaune, unii de geamuri
alții de propriile piepturi.
Felicitări!
0