Poezie
poem de dragoste
2 min lectură·
Mediu
e ca și cum aș fi singură
fluturii din stomac s-au înecat în propriul lor sânge
aceasta e distanța dintre mine și mine
am fața acoperită cu o burka
am ochii care văd limpede dezastrele
tocmai acum când trebuie să urc un munte
e liniște dar tot aud muzica unei viori stradivarius
sunetele de joasă frecvență
uitarea
mersul contorsionat până la magazin și înapoi
am nevoi controlate teleghidat de catre un dispozitiv
controlat de alt dispozitiv
și tot așa
îmi numesc fluturii cap de mort ceva straniu care să doară care să miște
în interior ca și cum ai învârti un cuțit într-o rană
ceva crește riscul de apariție al nevrozelor
în camera goală înca mă aștept pe mine distilând la maxim gândurile
fluturii mei zboară liber acum am un stomac gol
prin care sângele curge liber
îmi dau jos burka și fac haine mici la păpuși care vor crește odată cu mine
niciodată nu te-am uitat
copilărie
acum trebuie să urci muntele și să plonjezi în gol
acolo sus pe platou e pustiu
și din nou tebuie să te întorci în camera ta
aici unde e adevărata supraviețuire
cu gleznele legate cu lanțuri cu mâinile libere cu care să te mângâi pe tine.
00734
0