Poezie
al patrulea psalm
1 min lectură·
Mediu
căldura ne-a oprit respirațiile
stare larvară din care aștepți să iasă un fluture care să
ți se prindă în păr ca o traumă trăită demult
părul îți crește cu 1 mm pe zi la fel și frica
senzația că mâine ai să zbori este falsă
ordinea a fost stabilită demult
întâi stai în genunchi în noaptea adâncă și grea
ca o femeie gravidă
apoi ridici pruncul și îl pui în pătuț
te uiți prin grilajul de fier
de parcă ai fi într-o închisoare iar deținuții sunt organele tale
murdare
căldura a muiat geamurile
acum poți să ieși să te plimbi pe străzile încinse
dar mereu te întorci între pereții de sticlă
și de aici se vede orașul care te-a vomitat
lumini slabe în noapte / stare de neliniște
pruncul țipă neîncetat
îl sugrumi cu un cordon roșu
dacă ti-aș spune mai mult ai zice că toți suntem la fel
ne izbim de pereți și apoi căutăm libertatea
fluturele ni se plimbă prin corp
se oprește în dreptul inimii și o-nvelește în aripile lui otrăvitoare
dacă ți-aș spune că pruncul a tăcut ai zice că toți suntem la fel/
întâi țipăm apoi tăcem, când ne doare ceva
00746
0