the golden ratio

avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem

de visele noastre niște tumori în fabricație

vizual poate să mă ajute mai mult atingerea unui obiect

dragostea nu e un obiect

să observi semnele subtile

nu numai analizele concentrate pe

carcasele animalelor abandonate pe câmpuri

am plecat să locuiesc într-un oraș mic

la marginea unei păduri de conifere

acolo se vede strălucirea cablurilor mele

înfășurate pe stern & inimă

acolo ascult o chitară electrică

un semn ca și în orașele mici oamenii fac dragoste

e dezbracă de piele și apoi mor

ca o specie de șoarece care astfel și-a atins scopul suprem

cântecul e de fapt tot despre dragoste

mă ajută simțul tactil și euforia să supraviețuiesc aici

un semn clar de bipolaritate / incontrolabilă

când frunzele încep să se miște deasupra

orașului în bătaia vântului de munte

pot vedea animalele ieșind din pădure și

lingându-mi palmele

când iese soarele

le văd în orbitoarea lor frumusețe

moarte

coaste odihnindu-se pe pământul încins

ca niște gratii