Poezie
poem de sfârșit de vară
2 min lectură·
Mediu
//
nu totul e despre tine/ nu totul e despre arderea interioară
precum arderea pădurilor
realitatea vine în tranșe care îți amenință
starea de bine
privesc cerul ca pe un balon scăpat de un copil
fără mamă și tată
balonul e singurul lucru pe care îl mai avea
am ales să tresar la fiecare explozie a tristeții
/ bucuria e o armă letala, atunci e un semn că
s-a mai sfârșit o clipă în care ai fost fericită /
strada se întinde ca acest poem și tu te grăbești
în loc să stai în coloana nesfârșită de mașini
în drum spre mare
orizontul se descarcă precum o cupă de escavator
peste o groapă în pământ
/ ia-mă în brațe si spune-mi că totul va fi bine
dar nu, nu e despre mine, e despre ascultarea vocii care se aude peste tot și-ți spune scrie despre asta
scrie despre copilul abandonat
adu-i balonul înapoi //
mărșăluiește zi și noapte ca o insectă în căutarea mâncării
apoi așteaptă pe cineva să te strivească un pic.
apoi nu mai vezi nimic/ ești setată pe modul
invizibil și egoist
al condiției fragile
rece și străină
a tristeții,
umanitatea care se deversează din tine
încetul cu încetul
fără să-ți dai seama
ca o zloată într-un pârâu răcoros
și începi în slow motion, ca într-un vis, să ascuți
lamele vechi ale tatălui tău
uitate într-o cutie de fier în cămară
pentru o secundă
când te-ai în oglindă
ai văzut o reflexie puțin orbitoare
a soarelui ce se izbea de ferestre
ai tresărit
și fără să știi cum
ai început să te tai.
021976
0
RR