Poezie
high life
2 min lectură·
Mediu
//
vizualizez procesul de refacere
al oamenilor care au murit cândva.
sunt și eu acolo
reîncarnată într-o fetiță din high-life
în anii 20.
Ascult muzica jazz și îmi mișc picioarele
caraghios
îmi privesc mama
și vizualizez procesul ei de mișcare.
e multă mișcare în liniștea de
după ce petrecerile se termină.
scaunele sunt aranjate pe mese
ospătarul spală paharele, pune sticlele pe raft
și tace.
aș vrea sa aduc cu mine
în ziua de azi
toate aceste amintiri
dar nu pot.
nu îmi mai amintesc cum e să fii mângâiată
dezmierdată
și adulată.
am devenit ca și ceilalți
dependentă de asta.
am vrut extincție
și ea s-a petrecut
în vise și plăsmuiri și în fantezie
am văzut cum dispare încet dragostea.
am văzut oameni morți
așa cu oasele lor subțiri
albe
am construit un castel din ele, o jucărie și cu ea
m-am jucat.
sunt o ființă morbidă pe care o atrage luxul.
vizualizez toate visele mele.
noaptea când stau la geam și privesc
peste drum
văd o casă dărăpănată
în care aș vrea să trăiesc.
memoria nu m-a înșelat niciodată.
îmi plac rochiile din organza strălucitoare
gulerele care mă sufocă puțin.
sentimentul că sunt unică.
niciodată aruncată în praf.
dar rând pe rând toate aceste amintiri pier.
vizualizez momentul când morții se așază din nou în morminte
iar eu fetița din high life
încep să plâng ca și cum
mi s-a luat jucăria.
vizualizez momentul când mama mă prinde de mână
și mă duce acasă.
ador candelabrele strălucitoare și aprind becurile.
vizualizez momentul în care mama mă ia din nou
în brațe și mă dezmiardă.
în casa dărăpănată năpădită de ferigi
trăiesc de ani de zile.
//
peste o sută de ani voi fi iarăși cu masca pe față.
dar voi dansa pe muzica de jazz până la sfârșit
cu brațele anxioase și picioarele
contorsionate ca o păpușă de cârpă
pentru că acum eu și mama mea suntem jucăria.
042115
0
AR