Poezie
poem în alb
1 min lectură·
Mediu
//
plămânii păsărilor s-au facut albi
aici locuiește o femeie cu părul alb
totul în jur este alb
și nu e zăpada
nu e nisipul cel care erodează câmpurile
sunt eu care vopsesc totul ca pe o ușă în alb
orașul e alb
înțepenit în inima mea.
mă intorc spre tine femeie cu părul alb
cea care voi ajunge într-o zi.
în căsuța ta de lemn cu păsări albe ciripitoare.
elemente de siguranță pentru mine.
vina care curge asemeni unui râu liniștit.
pădurea albă din apropiere.
libertatea de a muri singură
lingura cu care mă vei hrăni.
singurătatea imensă a cimitirului de peste drum.
element de frică pentru mine.
ușa albă pe care n-o voi deschide vreodată.
dincolo se zbat aceleași păsări cu plămânii albi
bat încet din aripi
semn că s-a făcut întuneric
linii subțiri de rezistență pe care se așază
până la sosirea dimineții.
sârme subțiri în care îmi înfig palmele
și în sfârșit curge sângele tânăr roșu.
apoi, cad.
032520
0
Stea!