Poezie
tristețea verii
1 min lectură·
Mediu
a venit vara și prin geamurile de sticlă
aud păsările verii cântând de parcă anotimpul acesta e unul al bucuriei
dar nu, e al tristeților de orice fel.
munții în depărtare par frumoși. când aerul e limpede
se creeaza o iluzie pe care o port în piept.
ne rotim sub același cer. sus în atmosferă s-a ridicat un nor
de gaz sarin. e frica și neliniștea noastră.
ceva care ne otrăvește fără să ne dăm seama cum.
când e senin e ca și cum ai vedea glonțul pornind dintr-o pușcă gata armată.
a venit vara și înafara geamurilor de sticlă se vede marea
clocotind. o oală sub presiune. aici revin de fiecare dată
când nu mai pot să suport liniștea din oraș. e o liniște absurdă și contagioasă.
te face să taci.
alte gloanțe spulberă liniștea.
a venit vara și îmi întind corpul în bătaia puștilor
ca și cum aș fi un condamnat la moarte.
a venit vara și o privesc permanent printre geamurile de sticlă
ca nimic să nu mă poată răni.
nici măcar frumusețea ei.
când e senin e ca și cum aș vedea glonțul pornind dintr-o pușcă gata armată.
011.686
0
RR