Poezie
vis
1 min lectură·
Mediu
#
am crezut ca iarna o să mă domolească la fel cum
se sting lumânările în biserici când te rogi pentru sufletele celor plecați
am crezut că fulgii vor forma un cocon în jurul meu
niște gloanțe de care nu trebuie să mă feresc
mereu e un război între dorul meu și teama de mine
am crezut că o să stau liniștită să scriu un poem despre iarnă
ca despre o fata morgana / că voi vedea porumbei în ninsoare
dar nu ajunge să crezi / trebuie să ieși afară pe străzile orașului
să înfrunți viscolul
să mergi la biserică să te uiți la lumânările care ard de parcă s-ar zbate ceva în ele
să te îndrepți către tine cu mâinile încrucișate reci ca niște țurțuri
sa-ți ții răceala aproape de piept
am văzut schimbări ale stărilor mele / de la o dansatoare în zăpadă într-un copil
care nu vrea să iasă de sub plapumă așteptând mângâierea mamei
am crezut că dacă stau întinsă în camera mea pe patul imaculat
iarna va veni la mine iar eu nu va trebui decât să încetez să respir și să o ating.
001628
0