Poezie

sevraj

1 min lectură·15 octombrie 2018

Mediu

auzim turația de motor a orașului când straturile

suprapuse de umezeală transportă

fricile ,

( semnele exit ne deversează pe străzi )

o singură scânteie și orașul începe să ardă, spune sacha.

împachetând fricile în cutii albe,

ca pe niște butelii de gaz.

auzim turația de motor a orașului

ca pe un semnal de alarmă al trenurilor de mare viteză

care ne lipesc de scaune cu forță, o accelerație

puternică, indestructibilă.

(un copil o să spună :

aceasta e o poveste sf.,

acesta nu e orașul meu,

aceasta nu este o jucărie.)

dar centurile îl țin strâns lipit de scaun, peste piept.

iar sacha spune:

acesta este un copil care nu poate respira,

nu poate vorbi.

și chiar dacă ar face-o

zgomotul de motor al orașului îi acoperă și glasul și trupul.

( un copil o să spună:

așa se întâmplă tot timpul în lumina caldă și moale a dimineții.

când semnele exit ne aruncă pe străzi

cu tot cu fricile noastre,

cu uniformele noastre

made in china

cu sandvișurile – mpachetate frumos,

cu zgomotul de motor al orașului, învârtindu-ne neîncetat

cheițele)

# dystopic

001.433

Daniela Davidoff. “sevraj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14132420/sevraj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.