Poezie
# film noir
1 min lectură·
Mediu
&
îmi amintesc.
fiecare dimineață vine în folia ei transparentă
a aerului care străpunge lumea.
nori albi se despart mai departe de
pământ. orașul e albăstrui de la
ceață.
în alaska se așteaptă iernile polare să se poată
merge pe autostrăzile înghețate.
camioane masive transportă
grăsimea de focă.
(visez zăpada ca o prelungire a oaselor)
aerul trece mai departe.
un fier de călcat rece ne întinde și mai mult temerile.
e o întreagă arhitectură apăsătoare și gri.
un film de artă în care eroina principală
se îneacă de la primele cadre.
restul peliculei știm că o să privim în gol.
și-mi amintesc:
din inimile noastre s-ar putea construi baraje,
din plămâni
aer.
maladii despre care nu știm nimic
ascunse adânc în interiorul nostru
ca într-un stomac plin cu sânge în care ne înecăm
de fiecare dată când inspirăm.
001598
0