Poezie

frigul e ca o casă

2 min lectură·21 noiembrie 2014

Mediu

aerul circulă în alveole mici/ pe care le înghițim /asta ne face senini și ușori.

în alaska se așteaptă iernile polare să se poată merge pe autostrăzile înghețate

camioane masive transportă

grăsimea de focă

noi am visat zăpada ca o prelungire a oaselor

aerul a trecut peste noi

un fier de călcat rece ne-a întins și mai mult temerile

o întreaga arhitectură apăsătoare și gri

ca într-un film de artă în care eroina principală se îneacă de la primele cadre

iar restul peliculei știm că o să privim în gol //

(asta se întâmplă când locuim în straturile superioare ale atmosferei

cădem pe pământ sub forma de cristale

de departe părem toți la fel dar dacă te apropii

vezi cât de reci și ascuțiți suntem

din inimile noastre s-ar putea construi baraje,

din plămâni

aer)

pe când/

frigul rămâne singura noastră casă începe cândva și nu se termină

decât atunci când suflăm în

palme cu putere

palmele noastre ne ajută tot timpul să urcăm

peste oraș

peste vitrinele sclipitoare / peste hoardele de câini albi ::

ei ne trag săniile printre stele și alte o mie și una de luni.

fără frică,

ceva ce seamănă cu dragostea sau căldura ne ține în viață.

iar când o să cădem, o să privim îmbrăcați în hainele noastre calde

de pe scaunele roșii, mai departe sfărșitul fără happy-end dar tandru

al filmului

un fel de gheață subțire care se deface încet deasupra apei/

un ecran alb pe care suntem incapabili să ne mișcăm.

001.789

Daniela Davidoff. “frigul e ca o casă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14060250/frigul-e-ca-o-casa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.