Poezie
întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat
1 min lectură·
Mediu
fără noi cresc sâmburii și semințele lumii
luciul lor are patina caldă a lingurilor de alamă / toate îngesuite în sertare de lemn
cu ele se sapă
primavara și doar atât se aude glasuri închise în
vase de lut nu ești prizonier nu vrei amnistii / atât știi
întotdeauna va fi ceva de crescut pe aceste pământuri
întindem apa peste ierburi ca pe o ie
până ce soarele tot mai departe o sa fie o stea înghețată
la marginea lui explozii de gheață care
or să ne ascută și mai mult simțurile
nu vrei căldură nu vrei aglomerare de pături albe
vrei nemișcare cu răsuflări reci
orașe părăsite și sate bătrâne case vopsite în albastru lângă mările de var
în care să nu se poată scufunda
în care să nu poată îngheța nimic
/ dar timpul o să ne îmblânzească, timpul o să ne facă nemuritori precum frigul.
023.973
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Davidoff
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Davidoff. “întotdeauna te vei întoarce de unde ai plecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14048826/intotdeauna-te-vei-intoarce-de-unde-ai-plecatComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDmihaela, mă bucur că ti-a placut.
0
Are ceva sălbatic acest poem. O stare, o neliniște, o izolare.
Frumoasă imaginea apei întinsă peste ierburi ca o ie.