Poezie
winter (android dream)
2 min lectură·
Mediu
am două ceasuri
care ticăie.
e ora când animalele se culcă
înainte să mai ucidă.
e ora când fiarelor vii le mai crește
o inimă care se zbate.
în difuzoare se aude un cântec:
nu mi-e frig, nu mi-e dor
alice și david se joacă
alice aleargă prin zăpadă.
în fața geamurilor fumurii
printre mașinile ninse
numai alice și david se joacă
numai alice aleargă prin zăpadă fără ceasul
casio cu trandafiri roșii.
*
numai eu
îmi lipesc mâinile de geam
și alice mă vede.
sunt drumuri paralele
ca trei linii subțiri pe un caiet
unde scrie:
niciodată să nu mai alergi singur în zăpadă
fără ceasul tău
tu niciodată nu vei fi
altceva
doar un motor care încălzește aerul mort
doar o fiară
fără nici o inimă
în drum spre android market
*
și drumul spre soare a fost scurt
când am lăsat în spate pământul
am lăsat ce a fost mai greu
în zăpadă
am luat cu noi
numai un telefon ca să vorbim
când ajungem la intersecția norilor
să putem să sunăm acasă
vis-a-vis de soare
e un mic magazin
ne așteaptă elicopterele albe
care nu se pot prăbuși
a l i m e n t a r a
am făcut miliarde de pași pe pământ
n-am mâncat nicio bucată de pâine
n-am avut nicio mamă
niciun tată
n-am plâns niciodată când am stat
afară în frig
tot timpul am fost împreună
un singur lucru mai avem de cumpărat
s o a r e l e
pentru alice și david
034254
0

Imi dă senzația unei călătorii fără cale de-ntoarcere. la un capăt ceasul, la celălalt omul.
și drumul în sine ca o spirală rece și transparentă.
lavinia