Poezie
first mile
2 min lectură·
Mediu
În drumul spre casă trec oamenii mei,
Þevile de eșapament încep
Să ne umple plămânii
și mama îi spune tatei.
Dacă ninge acum
Cred că Așa o să ningă
Până la sfârșit
Și drumurile se rup
Se desfac în mii de bucăți
(din pământ cresc schelele
unei case spre soare)
și Mama îi spune tatei, am să-l învăț pe copilul acesta
Să iubească
Aici între dalele de piatră
Ale Spitalului
Unde vom crește cu toții
Până când zăpada
Va acoperi tot drumul
Pe el trec toți oamenii mei
Și țevile lor de eșapament ne umplu plămânii
(din pământ cresc schelele caselor
se întind ca și cum atât ar trebui să fie
și atât a fost
la început de iarnă
ne-am lăsat galoșii la ușă
am făcut dragoste
un fel de fuziune la rece
am construit un mic imperiu
în apropierea unui cuptor
am strigat mama nu mă iubește
tata o sa mearga cu mersul lui apăsat
pană la ultima milă
când zăpada va fi la fel de înaltă ca noi
va trece de ferestre
când inimile vor ajunge în banca cu celule stem
și mama nu mai are glas
nu poate să mai rostească nimic
și doar eu am să fug
în cădere am să văd vaza cu lalele
prăbușindu-se
în găurile din zăpadă
și în ghetele mele de plastic
063.136
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniela Davidoff
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 220
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniela Davidoff. “first mile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/13998846/first-mileComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de fapt, spun prostii cu încurajatul, am vrut eu să arăt că textul e unul frumos și merită citit:)
Uneori, mă exprim ca din topor și las impresia că mă dau mare și tare, dar să știi că nu e adevărat.
Uneori, mă exprim ca din topor și las impresia că mă dau mare și tare, dar să știi că nu e adevărat.
0
Silvia, îți multumesc pentru comentariu. Mă bucura mult ca am reușit sa transmit ceea ce am vrut si ca ți s - a părut frumos. ( si eu sunt extrem de subiectiva:). Am sa mă gândesc la sugestiile tale, cel puțin partea cu dragostea nu cred case înțelege ce am vrut sa zic, așa ca am sa modific. Si la restul.
" aglomeratia de descriere inutila" vine din faptul ca îmi vin textele ca niște proze, asa se da drumul la poveste si pe urma nu mă indur sa tai. Multumesc pentru incurajare si personal, nu nu cred deloc ca te exprimi ca din topor :)
" aglomeratia de descriere inutila" vine din faptul ca îmi vin textele ca niște proze, asa se da drumul la poveste si pe urma nu mă indur sa tai. Multumesc pentru incurajare si personal, nu nu cred deloc ca te exprimi ca din topor :)
0
exact așa mi se întâmplă și mie. multe sunt în plus și îmi vine greu de multe ori să renunț la ceva care știu că este al meu chiar dacă acel ceva uneori este exagerat ori în exces îmi dăunează întregului. dar, știi cum este, mai repede vedem la alt autor - să le numim defecte, decât la noi. Și crede-mă am și eu în ochi o ditamai bârna!
0
mie mi-a placut foarte tare poezia ta. incepand cu titlul, super bine ales, si termind cu ghetele de plastic.
mi se mai pare extrem de fericia alegerea majusculelor la cuvintele unde s-au pus, si foarte lin curgatoare linia acestui text.
ma opresc aici cu comentariile, poezia e foarte buna si adanca, si-as mai putea spune pe vreo pagina in detaliu ce mi-a placut, dar cred ca ar fi prea mult.
un singur lucru ma deranjeaza: acea vaza casanta cu lalele, dupa mine, ar fi mai faina daca ar fi doar cu lalele, si fara casanta.
incantata de citire!
mi se mai pare extrem de fericia alegerea majusculelor la cuvintele unde s-au pus, si foarte lin curgatoare linia acestui text.
ma opresc aici cu comentariile, poezia e foarte buna si adanca, si-as mai putea spune pe vreo pagina in detaliu ce mi-a placut, dar cred ca ar fi prea mult.
un singur lucru ma deranjeaza: acea vaza casanta cu lalele, dupa mine, ar fi mai faina daca ar fi doar cu lalele, si fara casanta.
incantata de citire!
0
Anca, imi pare bine ca te-ai oprit sa-mi spui parerea ta. uite, am eliminat casanta. si de fapt cred ca o sa mai arunc o privire peste ea, mai la rece, intr-o zi :) si eu sunt incantata ca ai trecut.(enjoy your coffee:)
0

în cădere vaza cu lalele prăbușindu-se în găurile din zăpadă
și în ghetele mele de plastic/
2.partea cu celulele stem trage în jos textul
3. m-aș opri după a face dragoste și anume: și atât a fost la început de iarnă/
ne-am lăsat galoșii la ușă/ am făcut dragoste, adică din strofa aceea aș lăsa doar atât, restul mi se pare în plus și nu sugerează nimic.
Ca întreg, ideea textului și felul cum tu aduci imaginile în rol - îmi plac foarte mult.
Ai și inedit aici (și nu e prima dată când te citesc. Reușești cu ușurință (se simte "mâna degajată) să transmiți cititorului stări (un mare merit în poezie)cum ar fi aici: "și mama îi spune tatei/ Dacă ninge acum/ Cred că Așa o să ningă. - practic, mare chestie tata nu spune, dar prin acel "așa" situat între două ninsori, tata ne spune multe. Un melanj de lehamite, resemnare sau pur și simplu vorbă în vânt ( în lipsă de cuvinte, tata zice și el).
Păcat, din punctul meu de vedere, cum am spus mai sus, aglomerația prin descriere inutilă, pierde din puterea textului.
Eu am să-ți las o steluță de încurajare pentru că meriți, scrii frumos și, de ce să nu recunosc, pe stilul meu, prin urmare mă bucur că suntem subiectivi.