Daniel Timofei

Foarte interesant articol. Creativitatea poporului roman este incontestabila, dar noi n-am stiut niciodata sa invatam cu adevarat de la altii. Miracolul Japonez nu-i asa usor de inteles, dar ce au realizat Coreeni am fi putut face si noi. Am scris candva o lucrare pe aceasta tema pe care ma gandesc sa o postez in curand pe acest site. Fiind eu insumi un pasionat al istoriei inventicii in aeronautica romaneasca, cat si al evolutiei tehnologice in Extremul Orient dupa cel de-al doilea razboi mondial, mi-ar face mare placere sa discutam si in privat, daca se poate.
Cu toata stima,
DT

\"Iubiti-va cu toata puterea de-a urî! \" - Frumos indemn si de bun-simt, aparent cuminte, dar foarte puternic. In Univers, dragostea ar trebui sa fie mai puternica decat ura, dar cerand doar atat, tot e un bun inceput. Imi place maiestria cu care jonglezi cu contrariile. pe-o tema mult mai particularizata si mai pamanteasca, cred ca ai putea sa fii o foarte buna si subtila satirista. Ce zici, de idee? Si ca sa fiu si un pic sarcastic: esti sigura ca-n poezia asta nu te adresezi redactiei acestui sit?-))
Cu aceeasi prietenie,
DT

Am mai facut o remarca de acelasi gen pe o alta poezie a ta. Dincolo de limbajul mai mult decat adecvat si de cursivitatea scrierii, mie, cel putin, imi pare grozava senzatia pe care mi-o transmiti. li iubesc enorm pe cei doi mari Marini, Preda si Sorescu, dar cand ii citeam pe ei vedeam povestea cumva din exterior de parca eram o naluca printre personaje, aici am senzatia ca eu vad ce vezi tu, prin ochii tai si ca eu sunt povestitorul, Doar Creanga m-a facut sa mai simt asa. In fine, dincolo de limbaj si imagini, senzatia este deosebita, pregnanta si asta inseamna mult pentru un autor.
Cu toata stima!

Prospetime si umor. Exprimarea si descrierile reusesc sa ma transpuna in pielea povestitorului si sa vad prin ochii unui adolescent. Mi-a placut, Petrut!
Numai bine!
DT

Mie mi-a placut ideea ta. Sunt derutat de penultimul vers: \"Ca ultima dovada a slabiciunii mele\" care e in contrast cu intregul ton de forta, control si superioritate de mai inainte. Eu as sugera: \"Ca unica dovada a slabiciunii mele\" daca vrei sa arati vulnerabilitate sau sa inlocuiesti \"sensibilitate\" printr-o insurire care sa exprime forta, potenta, puterea de control, depinde de ce vrei sa exprimi. De asemenea, atentie la \"pentru a-mi hrani orgoliul\", la spatiile inainte si dupa semnele de punctuatie conform regulilor sitului si mai ales, la versul al doilea care e o exprimare gresita. \"Eu carmuiesc\" e corect, iar ca sens, nu carmuiesti un tron ci de pe tron sau carmuiesti un vas, un popor, etc. Probabil ca ar trebui sa revezi primele doua versuri ca sa mentii metrica si ritmul care dealtfel curge frumos in restul poeziei. Cu prietenie, DT

Toata stima pentru efortul depus si pentru rezultat. Cei ce vor vrea sa stie mai mult, macar au de unde sa porneasca!

Vasile,
Mie unul imi place foarte mult varianata a doua. E ca si cum ti-ai cunoaste kharma si n-ai vrea sa te abati de la ea. Cel putin asta este perceptia mea. Imi plac foarte mult scrierile tale. Esti subtil, concis si enigmatic, inviti cititorul la visare si gandire si ii lasi spatiu sa o faca asa cum se pricepe el mai bine. Asta da, poezie!
Cu stima,
Daniel

Foarte frumos, intr-adevar! Mie insa, mi se pare greoi acel repetat \"Iar-n\", cred ca strica ritmul. Inlocuirea cu \"si-n\" nu este cea mai fericita, dar curge mai lin, zic eu. Numai bine

Laurentiu, daca argumetele tale sunt intr-adevar criterii unanime in selectia poeziilor, ai perfecta dreptate. Pe mine ma deruteaza doar faptul ca in afara sectiunii atelier sunt foarte multe scrieri fade, fara substanta, fara traire pe care nici macar nu pot sa le citesc pana la capat, doar cuvinte impopotonate. E la fel de adevarat ca si gusturile sunt foarte impartite, si nivelul de educatie, dar arta se adreseaza tuturor oamenilor de la cel mai simplu pana la cel mai erudit. Nu stiu daca faci parte dintre redactorii acestui site, dar sper ca cei care judeca poeziile nu s-au transformat intr-un grup exclusivist elitist si sa ajunga sa desconsidere trairile adevarate doar pentru ca nu sunt poleite in ce cere moda sitului. Pentru mine e foarte simplu sa hotarasc ce-mi place. Simt sau nu o energie, apoi ma uit la cuvinte, iar de clisee nu-mi pasa catusi de putin. E ca in muzica, acordurile sunt limitate dar chiar si pe un remake poti simti o bucurie. Daca sunt singurul care gandeste asa, te rog, ignora parerea mea.

Stateam la panda si asteptam...-)) Inca un text deosebit de frumos.

Ca si in \"Izgonirea\", ideea e superba, la fel si melodia, dar cred ca ar fi mult mai frumos daca ai gandi poemul fara a nominaliza barbatul si femeia in diferitele roluri. Prin asta poti evita o repetare posibil deranjanta pentru unii a acelorasi cuvinte si eviti riscul de a parea misandra. De ex:
\"În temnița în care
Încătușezi durerea
Bărbatul este lacăt,
Femeia este cheia\"
Dupa parerea mea femeia ar fi lacat si barbatul cheia. Oricare dintre strofe ar putea fi interpretata diferit de barbati si de femei. Da-le sansa cititorilor sa se regasesca ei in roluri pentru ca in final ceea ce poezia ta exprima este ideea de cuplu ca un tot indisolubil si este o idee foarte frumoasa!

Daca din concluzii faci o poezie de-sine-statatoare, se cheama ca ai scris doua poezii foarte frumoase. Un text e cu atat mai incitant cu cat ii lasi pe cititori sa traga singuri concluziile si s-ar putea sa fii mirata de cate intelesuri poate gasi scrierea ta in diferite suflete.

Prea multe greseli de ortografie grave!!!

Nu stiu de ce aceasta poezie este in sectiunea atelier. Parerea mea este ca merita mai mult.
Cu stima!

Poate ai sa-l intalnesti intr-o alta viata sau poate chiar in viata asta daca-i mai scrii. Sunt sigur ca o sa-i placa!_))

Parerea mea e ca stresul te stimuleaza. Asta te face sa scrii. Ti-am citit toate lucrarile postate si chiar m-am lasat atras de ideile si trairile exprimate. In mare, toti scriem despre aceleasi lucruri, doar ca unele texte te atrag si te fac sa rezonezi cu autorul, iar altele nu. Continua sa scrii cum simti si nu te lasa influentata de prea multe sfaturi tehnice. Din tot ce am citit pe situl asta, dintre o gramada de texte apreciate si super-laudate n-am putut sa gasesc prea multe care sa ma convinga de sinceritatera trairilor. Prea multa poleiala si o moda de a stimula reprezentari alambicate doar de dragul sofismelor. Daca nu-ti doresti neaparat sa fii o mare scriitoare la moda, e suficient daca oamenii citesc ce scrii si simt la fel cu tine. Multi nu ti-ar spune asta pentru ca politica sitului descurajeaza remarcile simple, de tip: \"Ce frumos\", \"Mi-a placut\", etc. Adica exact cele care conteaza cel mai mult pentru un scriitor. Nu stiu daca remarcile mele vor trece de cenzura redactorilor, dar chiar am simtit nevoia sa-ti scriu. Continua sa scrii, eu citesc!

\"Visele noastre adolescentine
vor bîntui cosmicul
sub aspectul unor comete
cu cozi fluorescente\"
Foarte frumos spus! O sugestie: daca nu gasesti o metafora pe masura acestei constructii, incearca macar din muzicalitatea cuvintelor sa cresti impactul versurilor din final!
\"Cuvintele irelevante,
Amintiri făcute praf,
viata este o eroare\"
Punctuatia deruteaza si blocheaza cursivitatea.
Numai bine!

Cred ca daca ai sparge aceasta \"simfonie\" in mai multe poezii ar putea iesi ceva mai bun. Cate o idee sau un crampei pentru fiecare poezioara ar avea un mai mare impact asupra cititorului. Asa cum este poemul, metrica nu ajuta la mentinerea atentiei si concentrarii. Ideea e ca trairile si opiniile tale, altminteri pregnante si autentice, sa fie transmise cat mai putin diluate. Mi-au placut celelalte poezii.

Se pare ca ce trebuie sa ti se intample, ti se-ntampla, dar destinul ti-l hotarasti prin deciziile pe care le iei in fata a ceea ce ti se intampla. In alta lume te vei fi-ntrebat acelasi lucru, dar poate ca raspunsul ar fi altul...
Pentru lumea noastra, mai scrie-ne! Imi plac ideile tale!