Poezie
Izgonirea
1 min lectură·
Mediu
Izgonirea
Desculți, pășind agale,
Pe Calea Galileea
Spre-ași ispăși pedeapsa,
Vin Omul și Femeia.
El ține-n brațe forța
Și-n inimă mândria;
Ea poartă cu sfială
În pântec veșnicia
Iar Ochiul Luminat,
În zorii dimineții,
I-a pus în sânul fraged,
Alb, elixirul vieții
Dorind ca să îndrepte,
În chip duhovnicesc,
Povara ce i-a dat-o:
Păcatul strămoșesc!
Căci ea, poate a fost
Motivul căutat
De El, pentru-a gusta
Din mărul blestemat!...
Cu tălpile rănite,
Desculți, prin Galileea
Pășesc tăcuți, de mână,
Triști, Omul și Femeia!
Concluzii
De-a lungul timpului
Nu trebuie uitat
Că ce numiți femeie
E coastă de bărbat!
Adame, când greșești,
Nu-i căuta ei vină,
Că-i pasul ce te poartă
Din noapte spre lumină.
N-o condamna la moarte
Chiar dacă a greșit,
Că-i partea ce-ți lipsește
Spre-a fi desăvârșit!
013.306
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Frantz
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Frantz. “Izgonirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-frantz/poezie/13917082/izgonireaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDTDaniel Timofei✓Daca din concluzii faci o poezie de-sine-statatoare, se cheama ca ai scris doua poezii foarte frumoase. Un text e cu atat mai incitant cu cat ii lasi pe cititori sa traga singuri concluziile si s-ar putea sa fii mirata de cate intelesuri poate gasi scrierea ta in diferite suflete.
0