Dragobetelui

Un gol rămâne-n urmă, În înălțimi astrale, Când mă desprind din mine Și mă îngrop în mare! Tu mă aduni în plasă-ți, Pescar rătăcitor, Îmi dai un scop pe Terra Și astfel uit să mor! Căldura-ți din privire Îmi încălzește viața, Sub mângâierea-ți tandră Îmi regăsesc speranța. În glasu-ți blând descopăr Izvorul fericirii, Cu-nțelepciune luăm Din fructele iubirii Iar patima-mi nestinsă Se-nchină-n fața ta, Căci și-a găsit altarul Să-și ardă flacăra! Curgi ca o apă lină, În tine mă privesc, Pătrund să-ți aflu adâncul Și-n val m-adăpostesc. Un cântec se înalță Din mare spre zenit, E sufletul ce-mi cântă, Căci azi e-ndrăgostit!