locuiesc cu un univers mai jos ...
spațiul meu ar avea o jumătate de fereastră închisă spre unii
și o altă jumătate deschisă spre alții ..
o repetiție de umbre l-ar însufleți,
din când în
azi, amintirea despre sfârșitul lumii
e o surpriză romantică,
artă preapocaliptică
vernisată credulilor ..
Dumnezeu se reinventează inutil
în pauze publicitare,
împărțind speranțe
fosta biserică
și 4 clopote ...
netrase, râd si plâng
în hohote ...
satul neutru,
un fel purgatoriu de vară,
e pomană de week-end pentru neprihăniții
ce vin să-și confeseze păcatele, la
ce știi tu
și nu știu alții
e ca s-au înfierbântat asfalții
sub piciorul tău, Ioană ...
în vecini ești o icoană
umerii tăi vii,
cum focul,
ard bărbatul și norocul
ce de sânuri te
și dracul are suflet...
și are aripi.. și-are vise
când, zi sau noapte,
zboară neobosit
prin universuri de sine compromise ...
Ce ironie!
o lacrimă drăcească, pentru El,
ar fi schimbat tot
tu mori prea repede
iar eu trăiesc încet
vieți după vieți
în doar o viată ...
cine și ce a inventat iubirea ?
era mai frumos și mai sigur
când oamenii se urau ...
Cupidon arunca
eu mă alung
iar tu, mă stai
căci nu mă am
ca să mă ai ...
tu - nu aș fi
de ai fi - eu
iar al meu nu
nu-i da-ul tău ...
nu iubesc tu
de tu, mă da !
a n-avea eu
tu-i a n-avea ...
sărmanul om,
și-a mestecat propria limbă;
așa a reușit sa nu blesteme nimic ...
cineva
a sculptat în carnea lui vie
cele zece porunci ...
...orbi și goi suntem
toți,
până la ultimul
în sfârșit, plouă
de la pământ la cer
și se înneacă slava zeilor ascunși
pe sub umbrele de eter
în simfonie surdă
și solidaritate-nnourată
dezlănțuitele furtuni umanoide
inundă cerul
din octave în octave
a murit până la stele
clape negre, clape albe
clape dincolo de ele ...
timpul și tempoul, vrute,
nu mai rabdă să-l asculte
clape oarbe, clape surde
clape mute
DD