un minut e veșnicie
când un simplu \"Te iubesc!\"
buzele cald îl șoptesc
ție ...
o privire e un veac
încercând să o găsești ...
fără ea te-mbogățești,
iar cu ea rămâi sărac
o minune nu
tu n-ai nopți
și eu n-am zile
ca să ne-amintim de noi ...
visurile noastre\'n unu
ni s-au spulberat ..în doi
jumătatea mea de stele
a căzut demult în mare
și adâncă-i,
de acolo,
bolta
ești viața ochiului meu stâng
și moartea ochiului meu drept
imagini neprivite-n tine strâng
și-aștept ...
esti ca răbdarea mâinii mele stângi
și nerăbdarea mâinii mele drepte
vis după
viața este interludiul
dintre am fost și voi fi ...
senzația de între lumi,
care mă permanentizează
realitatea, în contact cu gândurile reci,
formează un vacuum
unde visele se amână
N-am știut niciodată
căt timp face un om
de la maternitate la morgă...
și nici n-am surprins, vreodată, viața
dintre un \"La mulți ani!\", la pian
și-un \"Requem\", la orgă
Am
n-a fost odată, ca niciodată
o iubire ca a nostră ...
poveste cu tu-uri și eu-uri renăscând
în febrilele nopți;
cât basm..
nimic nu se compară cu
ceea ce n-a fost ...
minciunile grele
sunt ale mele
iar ale tale
sunt adevărurile goale ...
pentru tine, mi-am reprimat dreptul la nebunie
și am zis: ... fie..!
dar fără rost
pentru că, nefiind, ..n-a fost!
un minut e veșnicie
când un simplu \"Te iubesc!\"
buzele cald îl șoptesc
ție ...
o privire e un veac
încercând să o găsești ...
fără ea te-mbogățești,
iar cu ea rămâi sărac
o minune nu
s-a sinucis a mia poezie
nededicată ție,
pe țărmul unei urme șterse
în care mării îi este greu să se reverse ...
s-a dus, copil străin,
ca într-o rugă fără de amin...
ușor, ușor..spre
eu..
nu am un nume
ca să îți aduci aminte,
lumea mea e doar cuvinte...
am..
o stradă cu un scaun
și o singură fereastră,
ce nu dă spre lume-această...
și am...
renunțat o coastă
să
încă un om murind
pe-o margine de groapă
cu maluri reci ce nu-l surprind
că unii cad când alții sapă..
moare în lumea lui
din jumătăți de bine,
gândind că nu oricui
îi pasă de oricine
cât de mult îmi doresc
să nu te cunosc
rămâi așa ..
ca un monument necunoscut
în fața caruia să uit c-ai putea fi altfel ...
în mine, inexistența ta naște tăceri
odată și odată
picioarele tale sunt lungi
ca așteptările mele,
buzele tale fierbinți
ca gândurile mele,
umerii tăi goi
ca buzunarele mele,
și întâlnirea noastră scurtă
ca mintea ta ...
aș vrea să fiu
când eu sunt altul
să îți surprind
sărutul, saltul ...
cuprinsul brațelor
cu alte brațe
privirile stângace
alinturile hoațe ...
de aș putea să fiu
când eu sunt altul,
cum
ah, timpurile noastre ...!
uneori ne aruncăm în ele ca nebunii, înainte,
alteori, ne retragem în ele ca în adevărate buncăre..
...timpuri de ciocolată și ceară,
în care amintirea este diluată
nimeni nu a pariat pe fericirea mea
nici eu, măcar ...
și sunt
cel invidios mi-a demontat stările de fericire,
crezând că n-am să mai fiu ...
și sunt
antipatia lui mi-a fortificat
mi-am surprins moartea
pe la ceasul când
nimănui nu-i păsa,
nici măcar ei ...
părea tăcută
și fără chef..
m-a amânat,
bâlbâind o scuză ridicolă
nu am insistat,
dar, nici după doi
păcatele tale sunt albe
și mă tem că tot admirându-le
voi ajunge sa mă îndrăgostesc de ele
ceva mult prea inferior voinței
rupe din mine conștiința
și mă face să mor sau să omor..pentru
nocturna reverie
învioră printre morminte trei sicrie:
unul cu alb și humă
din care mortul își modelă un chip, în glumă,
altul cu negru și o scândură pe dinăuntru zgâriată
de-o doamnă ce nu
dacă sfârșitul lumii
va fi în luna martie ..
trezește-mă imediat după;
eu sunt doar purtător de începuturi ...
dacă sfârsitul lumii
va fi pe-ntuneric
nu aprinde lampa
l\'ai putea speria
DD