Daniel Thomas Dobircianu

Recunosc ca am ripostat mai acid pentru ca nu mi-a venit deloc bine, uman vorbind, comentariul dv.
Daca nu este un text valoros, este un text real. Adica nu am inventat absolut nimic.
S-a consumat in casa bunicilor mei.
E, daca vreti, o amintire.
Trebuie, oare, sa fim atat de porniti ? Este acesta un exemplu demn de urmat ?
Imi cer scuze pentru iesirea mea.
Am fost subiectiv.
Regret.

Las orgoliul la o parte si imi cer scuze.
Nu am avut o atitudine corecta.

Sunt un debutant si incerc sa invat.

Daca nu este prea tarziu, pentru dv, regret nota de subiectivism.

Mai corect este sa plec urechea si sa trag invataminte.


Multumesc.

De fapt, nu va amuza pe cat va roade.
Aceste ironii palide sunt umbrele chinului interior din care toarceti topica celui care scrie pentru a se citi iar si iar dupa.
Va urez autolecturare fecunda.
Nu mai irositi talentul de a fi , e pacat, zau!

”Cred că exploatînd această breșă, veți reuși un serial interesant.”

...sau nu!

Domnule R.G.,

Aceast episod absolut anemic ( pt dv ) este unul real. Pe care l-am trait intens in copilarie.
Din motivatia dv , totusi, pot deduce cateva rosturi relativ simple:

- nu ati prea stat pe la tara ( sau daca ati stat, nu ati remarcat acest fapt indeajuns)
- nu cunoasteti puterea si expresivitatea arhaismelor/regionalismelor ( din acest text)
- si ,sigur, sunteti usor acid cu un debutant in proza.
- comentariul dv despre banalitatea textului de mai sus are un caracter foarte putin colegial...dar ,din respect, ma opresc aici.