Daniel Puia-Dumitrescu

...nici nu iti ceream sa vorbesti de relatia ta cu El, ci doar apreciam ce ai scris, \"de Dumnezeu nu se vorbeste la un pahar cu vin\", zicea cineva, candva; daca am sa te cunosc vreodata, prefer discutiile in particular pe teme de acest fel. Mie chiar imi placea si te apreciez, poate am intrat intr-o hora dupa un anumit personaj, dar comentariul meu e \"pro\". Si stii ca te citesc cu interes.
Se pare ca am primit si eu vreo stea-doua mai usor si mi s-au retras \'subit\' comentariile, iar aici vad stele fara comentarii ca atare...de ce? Nu am nimic cu tine, Lavinia, dar aici am gasit.
La re-citire!
D.D.

Buna ziua.
Numele Sau nu e dezmembrat, vrea sa arate ca noi suntem ai Lui si ne rupem de El...iar despre \"stiute\"-le, cred ca cele ce sunt crezute usoare sunt cele mai grele lucruri, iar daca toti stiu, de ce mai e cum mai e?
Raspunsul la comentariul tau cred ca e cel de sub, \"omul\".
Ma bucur ca v-ati facut timp sa treceti si sa imi si spuneti ce ganditi, conteaza mult pentru mine.
Draga Maria, eu nu sunt atat de \'revoltat\' precum V. Militaru, prefer sa cred ca sunt mult mai bland...Multumesc de trecere. Ne mai citim.
D.D.

...imi place stilul tau...am citit poezia ta de mai multe ori si imi place tare, dar nu imi plac cainele si calul, explica-mi...
Te citesc in continuare!
D.D.

Chiar ca bine (ca) ai venit! Scrii frumos, dar cred ca, sper ca nu ma insel, esti foarte tanara, din text reiese copilarie, este un text simplu si mai vesel decat pare.
Mult succes si ne citim!
D.D.

...cam grabit mi se pare ca ai scris poezia...si nu numai forma artistica, dar si sentimentul pe care mi l-a lasat...si am citit-o de cateva ori...ca de obicei, versurile tale pot fi poezii in sine, dar, dar am unele retineri, parca nu curge...
E o stare ciudata exprimata in poezie sau ce?

Din motive pur politicoase am sa vorbesc mai intai cu tine si poezia ta...
Ne saruta Dumnezeu de atata timp si ne imbratiseaza din noi, ca noi uitam, si nu ne pasa, si facem stanga-mprejur cand e vorba de El, parca El nu ar fi in noi, sau am putea fugi de El! Si El ne pazeste sa nu ne inecam, dar noua ne place sa o luam pe sub apa...si porumbita rosie! Da. Reusita imagine!
Pentru \"destept\": Domnu\' Petrea, de ce nu folosesti partea pe care o ai atasata gatului?
D.D.

Multumesc, Alina, am nevoie de pareri, cateodata, si nu vin, eu am alaturat numele meu site-ului de un timp relativ scurt si sunt cam toataziua aici...si citesc si eu...imi plac cei care scriu...
Michel, ce poti sa faci daca sunt indragostit si asta simt, eu nu prea sunt omul care sa simta ceva si sa scrie altceva...poate vreodata ne vom cunoaste si vei vedea ca la mine ce e in suflet e si in scris, si, cred ca din pacate, pe fata...dar asta e...Multumesc ca nu m-ai jignit prea tare si, sa stii ca, dragostea si dorul sunt \"de basm\"...
La re...citire!
D.D.

Imi plac textele astea doua, Andrei!
Curg. Si iti ofera imagini.
Spune-mi,plansese el pentru ea, care nu il iubea, sau plansese ziarul pentru atatea iubiri nespuse si atatea tradari?
La re...citire!
D.D.

\"Copilul...plange stele cu ochii lipiti de perete...\"
Frumoasa imagine, trist copil si prea matur sa nu ii mai ajunga laptele viselor...pe mine inca ma hraneste si cred ca va fi asa mereu...si in ce priveste pierderea, eu ma gandesc la interpretarea - cu cat iubesti mai mult un lucru, ceva, cineva, cu atat ti-e mai frica sa nu il pierzi, de acolo \"sa te pierd, ..sa-ti duc dorul\"...eu as fi scris \"sa nu te pierd\", dar fiecare are imaginea lui poetica.
Frumos textul, gingas si graitor...daca il mai lucrai un pic il puteai face cantec de leagan.
Mai ne citim.
D.D.

Multumesc mult, Silvia, esti o draguta si inseamna mult pentru mine gestul tau, mai ales ca am observat si eu ca nimeni nu imi lasa o impresie, cu toate ca de cand am publicat poezia astept comentarii. Inca o data, multumesc!
Am si eu ceva de intrebat \'mai sus\': imi tot vine o \'concluzie-rezumat\' pe mail cu titlul de \'si steaua\' - de fapt la doua poezii - de la Alina Manole, iar cand imi deschid contul nici urma de comentariu...de ce?
Multumesc.
D.

...sugerasei, scuze.

...ma incanta folosirea lui \"zidiri\" la inceput, interesant daca il legam cu \"piatra de pus pe inima\"...oare ce reprezinta piatra asta, ea tine inima sau o cladeste?
Cred ca de fiecare data cand ne simtim singuri ne vedem la \"marginea lumii\", numai ca ar fi bine ca aceasta \"margine\" sa marcheze o noua cautare pentru noi, un nou inceput...prea multe umbre, iar mai sus sigerasei absenta luminii...esti trista sau doar creezi?
D.

Imi place textul. E profund.
Fata de ce a zis Eugen mai am si eu cate ceva de adaugat, poate interpretari diferite...in primul rand, iese in evidenta cifra trei, cifra simbolica, cifra perfectiunii, iar daca vrei sa o apropiem de Biblie, cifra Treimii, Perfectiunea. Apropierea de Scriptura e si in prezenta lutului si a semintelor cazute in el, cuvantul \"seminte\" este in greaca \"logoi\", iar Mantuitorul este Logosul, oamenii sunt \"logoi\", chip al \"Logos\"-ului. Mai mult - toate se petrec la \"prima bataie de ceasornic dupa deschiderea noptii\" - ceea ce eu cred ca poate fi la al doilea timp dupa creatie-\"deschiderea noptii\".
Din pacate nu mi-as permite sa comentez textul parte cu parte, luand prea mult spatiu, dar ideea mea e diferita de cea a lui Eugen, eu vad o alta creatie in care rolul primordial il are femeia, de data asta barbatul fiind cel care ascunde pornirea spre rau, chiar ma mult...cat despre androgin, nu sunt adeptul.
Felicitari, nu am stele pe cerul meu inca, dar de la mine primeste mai multe stele de apreciere, care isi au radacina in suflet.

Eu nu am stele, dar am alt fel de liniste, sper sa impartasim acea liniste si gandurile, si gandurile, nu?
Multumesc. Ma lasi fara cuvinte!

in sfarsit te vedem si altfel, iarta-ma, dar arati mult mai bine asa, ca ne saturam de \'lupte\' de copii post-copilarie...
\"Si ai luat in eternitatile tale si Albastrul, singura mea Eternitate...\" - super, din suflet. Si mai sunt multe altele de remarcat. Frumos.
Nu te citeam prea mult, acum mi-ai dat un motiv sa imi revizuiesc comportamentul.
D.D.

Tineretea-
vreme inflorita
pe un ram
scuturat.

Ramane ca cei mai \"in varsta\" sa continue...mie imi palec sa cred ca ne oprim aici.

Esti frumos...interior...
Imi place.

...Lumina Lina, Blanda, Senina
Coboara-mi in cale
Si imi adapa
Dorul de Tine, dorul de apa,
Setea de Viata, adu-mi povata...

In intunericul
soarelui pe care l-am gasit
in sufletul tau
mi-am dat seama ca adevarata
lumina
e atat de profunda
incat nu mai e alba
si e muta.

E frumos dorul tau iubitor si \"aripile inmugurite a speranta\" m-au purtat spre durerea din adancul lui. Imi place si inteleg.
D.D.

Si care a fost raspunsul ce trebuia dat licuriciului? Eu cred ca zambetul era de ajuns ca raspuns si la prima intrebare...si niciodata sa nu regreti, ca, vezi, zambetul tau l-a facut fericit.
Imi place poezia, desi parerea mea e ca mai trebuia un pic lucrata, cel putin in ce priveste punctuatia-poate te edifica o privire asupra ultimei strofe. Dar e scrisa gingas, dintr-un suflet frumos...
Imi mai place si numele tau...ne mai citim.

Mai Michel, normal, trebuie sa fii tu! :)
Cat despre tren, ei, ironia, sau numeste-o cum vrei tu, face ca timp de patru ani sa fi mers spre Sibiu cu acest tren, deci nu e nici un sf, ia un \"Mersul Trenurilor\" si te vei convinge... ;)
Parca nu fiecare dintre noi suprasolicita niste imagini si e \'mancat\' de anumite ganduri...a propos de fluturi... cat despre \'biblic\', multumesc, e ceea ce cred si ceea ce iubesc, de fapt sunt eu...si in poeziile mele cu siguranta sunt eu.
Multumesc de trecere, la o mai deasa revedere!