Daniel Puia-Dumitrescu

Multumesc si eu de trecere si de aprecieri, Bogdan!
Pace sufleteasca si spor in rugaciune in Saptamana de Patimi, lumina si bucurie in Inviere, sa avem cu toti...
Cu respect,
Daniel

Impresionant de profunda poezie, Lelia, m-a delectat.
Ma deranjeaza un pic \"copita de-argint a calului negru\", mi se pare prea evidenta incercarea de contrast, sunt alaturate prea ciudat doua culori/non-culori, mi se pare ca ar trebui sa schimbi, de vrei...
Cu drag,
Daniel

Ma bucur de versurile tale si te insotesc in rugaciune cu ultima mea poezie...
Sfintele ... sfintilor ...
Cu drag,
Daniel

Multumesc, Felicia, pentru cuvintele frumoase si pentru semnul trecerii - nerespectand ordinea - pe la poeziile mele... :)
Ma bucur sa te intalnesc pe-aici, sper sa mai vii...
Cu drag,
Daniel

Sarut mana, Adela, multumiri pentru trecere si pentru apreciere! :)
Ma bucue ca ai revenit cu un comentariu, multumesc ca e unul \'in forta\', ma bucur tare ca iti place, ma bucur ca imi esti alaturi!
Cu drag,
Dani

Parca ai fi compus poezia citind \"Micul Print\" al lui Saint-Exupery, draga Riana, imi place! :)
Ma nelamureste partea cu pravila dupa rugaciune, de ce dupa?
Chiar, nici mie nu prea imi suna finalul...
Cu drag,
Daniel

\"ziua murea prea devreme în noapte\"... imagine tare graitoare, de ce am iesit asa de repede din urna? :)
Prea repede, prea tarziu, prea usor iesit, prea greu afara, prea in zori, prea repede noapte, toate se intampla in poezia ta in ritm alert, ritm de parere de rau, dar si de nepasare; un inger \'beat-crita\', cocosi invartindu-se in \'aleluia-aiulela\', o atmosfera incropita de lume in graba pentru a-si primi o alta fiinta de prea repede prea tarziu...
Foarte interesanta poezia, mi-a placut, Liviule!
Cu respect,
Daniel

Saru\' mana, Lore, eu am scris-o cu fior pe sira spinarii, o clipa de plecare in fata Eternului...
Multumesc de impartasirea starii...
Cu drag,
Daniel

Sunt de acord cu o anumita parte a comentariului tau, Nick, dar permite-mi sa iti spun ca nu ai dreptate in ceea ce priveste afirmatiile tale de \"anti-evreism\", sa-i zicem asa.
Nu sunt de acord cu scrierea cartilor Scripturii, in speta, Evangheliile, sub influenta pe care o propui tu - sau unii istorici - nu numai pentru ca Evangelia, mesajul ei, este pentru toate popoarele, dar si pentru ca cei patru Evanghelisti nu au intrevazut amploarea scrierilor proprii in acele vremuri, nu au fost facute special pentru a fi Scriptura, ele raspund nevoilor crestinilor din acea epoca si nu fac altceva decat sa redea evenimente si invataturi din viata si ale Mantuitorului, nefiind adresate romanilor. In concluzie, nu sunt de acord cu afirmatia ta, \'noua religie\' nu se adresa romanilor, se adresa oamenilor, de aceea s-a si adresat evreilor, ca popor ales, in primul rand, iar, in al doilea rand, mai apoi si celorlalte popoare - interesant e ca tot tu te contrazici indirect cand spui ca limba ar fi trebuit sa fie greaca, pentru ca acei soldati \'romani\' erau bastinasi recrutati, deci \'romanii\' de acolo nu pot fi luati ca un popor de sine statator, mai bine zis, ca neam.
\"Vestiti Evanghelia la toate popoarele\" este indemnul Mantuitorului, nu \"Spalati mainile romanilor\"; \"Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si Lui Dumnezeu cele ce sunt ale Lui Dumnezeu\", nu \"Inchinati-va Imperiului si zeitatilor imperiale\".
In ce priveste reactia copiilor fata de Iuda, cred ca e mai mult o metafora pentru a arata deznadejdea si teama lui Iuda, un comportament ce frizeaza nebunia tocmai pentru ca Iuda este \"nebunul\" care Isi vinde Invatatorul si Dumnezeul, tocmai pentru ca diavolul intrase in el si ii arata in jur numai \'diavoli\'. La fel cum apare si chipul diavolului de cateva ori, in Ghetsimani, in curtea lui Pilat si in diferite scene, alaturi de Iisus, la fel - normal ca intr-o postura total diferita - apare si lui Iuda, diferenta e ca are rol de amagitor in ce Il priveste pe Iisus si \'stapan\' lui Iuda.
Multumesc de trecere si de oprirea asupra textului.
Cu respect,
Daniel

Revin cu precizarea ca, intr-adevar, in traducerile englezesti (\"the poor in spirit\"), in franceza (\"pouvres en esprit\") si germana (\"die Armen im Geist\") avem traducerea cu \"in\", dar aceasta nu face ca traducerea romaneasca - si intelesul, chiar daca nu la fel de raspandit ca si celalalt - sa fie incorecta; in concluzie, cred ca este doar o problema de nuantare.
Scuze pentru cele cateva greseli de tastare din primul comentariu.
D.

Traducerea acceptata unanim in cadrul Sfintei Scripturi - Biblia - editia Bucuresti, 1994, cu aprobarea Sfantului Sinod, ofera aceasta traducere, Virgil - \"saraci cu duhul\" - iar accepriunea romaneasca a termenului, desi ambigua, are in vedere si aceasta folosire a cuvantului; in ce priveste acest \"to\", cu \'o mega\', este o particula a articolului hotarat, semn distinctiv al Dativului (N-o; G-tou; D-to; Ac-ton), aceasta ducand mai mult la traducerea \"Fericiti cei saraci duhului\", insa forma deplin acceptata in traducerile romanesti ale Sfintei Scripturi este prima, cea semnalata de tine ca fiind incorecta. Traducerea Arhiepiscopului Bartolomeu Anania aduce lumina asupra expresiei, avand explicatiile la subsolul textului; oricum, expresia este cunoscuta si explicata deseori in cadrul predicilor bisericesti pe marginea Fericirilor, iar eu cred ca pe site avem un public indeajuns de avizat.
Totusi, multumesc pentru trecere si pentru comentariu, Virgil, chiar ma gandeam ca poezia asta a mea nu o vede nimeni! :)
Cu acelasi respect,
Daniel

Da, Maria, orice pregatire e insotita de nadejdea rezultatului favorabil, cand sunt oameni datori sa faca asta, le mai iese, de multe ori, insa, nu pot fi siguri; noi avem siguranta ca El va invia, oricat de mult rau am face, El ne iubeste, asta e \'paradoxul\', cum zicea o prietena, de ori de cate ori ii intoarcem spatele, El tot nu se supara, tot ne iubeste...chiar si trist ca nu suntem in stare decat de tradari...
Multumesc de trecere si de emotia impartasita!
Cu drag,
Daniel

Mai dar chiar nimeni nu mai trece pe la textul meu!!!
Unde sunteti?
D.

Ambele propozitii, in latina si greaca, sunt din Fericirile Predicii de pe Munte, Matei 5. Prima e: \"Fericiti cei saraci cu Duhul...\" si a doua \"Fericiti cei ce plang...\".
Multumesc de trecere si de apreciere! :)
Cu drag,
Daniel

Da, Andrei, sunt de acord cu tine, ai surprins foarte bine cuvintele de inceput.
Nu stiu daca acest \'extrem\' este chiar adevarat, s-a comentat ca un om nu ar putea suporta atata pedeapsa, dar nu stiu daca asta era scopul, cred ca e unul, mai degraba, simbolic, ce mica durere pentru ce mari pacate! Cred ca e vorba de suferinta Nevinovatului, pedeapsa pacatelor noastre asupra Celui fara de pacat.
Multumesc de trecere.
Cu respect,
Daniel

Draga Silvia, aproape ca m-ai facut sa plang ca nu mai trecei pe la poeziile mele, sau treceai fara \'semne\', nici macar la comentariile poeziilor tale nu mai imi raspundeai...si eu care tin atat la o fata pe care nu o cunosc, dar care m-a incurajat inca de la inceput!
Am mai umblat un pic la text, ce zici?
Felicitari pentru ultimul text al tau, este superb, nu l-am mai comentat pentru ca sa nu aud de la lume ca ne facem jocul, ca iti laud toate poeziile...
Cu drag,
Daniel

Imit si eu tactica \'melcilor de carton\' si tac firului ierbii, pentru ca e mai buna o rugaciune...
Mi-a placut tare mult!
Cu respect,
Daniel

\"Paradoxal, căderile mă-nalță,
Îngenunchez doar pentru rugăciune,
Chiar și tăcerea,-n pieptu-mi se descalță
Cu sufletul când vrea să se cunune.\"
Te-ai intrecut pe tine de aceasta data, Trandafiras, extraordinar! Ritm, rima, curgere, aproape de perfectiunea formei, toate imi plac.
Retin strofa de mai sus, retin un suflet \'mandru\', dar nu acea mandrie prosteasca, un suflet caruia nu ii e frica sa ia necazurile-caderile in piept, dar, in acelasi timp, stie sa se si plece - pentru rugaciune. Imi place imaginea descaltarii la intrarea in inima, de multe ori am spus ca inima e ca un fel de pres cu \"Welcome\" pe care toti considera firesc sa isi stearga bocancii!
Cu drag, o stea din inima, momentan...
Daniel

Da, Cami, doar demonstratia e in fuga, nu iubirea! :)
Multumesc de trecere si de \'semn\'...
Cu drag,
Daniel

Cred ca e durerea mamei la pierderea Fiului, e un soc sa iti vezi copilul murind, nu? Mai mult, cred ca imi aminteste de \"Puiul\", Ioan-Alexandru Bratescu-Voinesti, parca - scuze pentru comparatia profana, sper nu \'profanatoare\' - unde saracul puiut moare \"cu ghearele impreunate ca pentru rugaciune\"... imi place tare mult acea imagine!
Tot filmul e o durere pentru Maica Domnului, pe mine m-a impresionat episodul de pe \'drumul Crucii\', cand El cade si ea se repede sa Il ridice, aducandu-si aminte de copilaria Lui, si episodul cu biciuirea, cand sotia lui Pilat ii da naframa aceea alba si Maria sterge sangele cu ea.
Cu drag,
Daniel