Daniel Puia-Dumitrescu

Primavara
abur de intamplare
ingeri in priviri
lumineaza
urmele calde
de seminte vesele
picioarelor
facandu-se una
cu pamantul.

Hristos a inviat!
...iar eu :)
Cu drag,
D.

Multumesc pentru trecere, in sfarsit! :), si pentru comentariu, Anca, sa stii ca inseamna mult pentru mine sa te am \'oaspete\' la texte! :)
Graba e din hora, iar daca le lasam sa sara, nu le mai prindem, ele sunt mai iuti!
Cu drag,
Daniel

Felicitari parintilor si sanatate fetitei! Rugaciuni cu ea!
Dumnezeu s-o creasca mare si frumoasa!
Cu drag,
Daniel

Puternica si dura imagine in poezia ta, Miruna, dar imi place tare mult realizarea, felicitari!
Imi place cum i-ai desenat caderea, nesiguranta, frica, imi place intreaga poezie, ritmul care stie sa fie alert spre final, tot. A, hai sa nu fiu numai laudator:), poate deranjeaza un pic alaturarea furiei si urii, care sunt cam egale, mai ales in situatia din poezie...
Mai trec!
Cu drag,
Daniel

Narcisa, draga mea, eu cred ca nu esti numai un suflet \'singur\', ci, mai ales, un suflet mare si frumos! Iti multumesc si eu pentru cele scrise de tine aici si pentru aprecierile calde, care m-au facut sa zambesc cu drag.
Multumesc si pentru primul tau comentariu pe site!
Cu drag,
Daniel
P.S. Tare frumos numele tau!

Andrei, imi pare bine ca ai trecut pe la textul meu, sper sa mai vii si alte dati. Multumesc pentru pareri si pentru apreciere.
Te mai astept.
D.

Alina, draga mea, multumesc pentru versuri si pentru trecere! Te rog sa nu intelgi gresit, in poezia de la subsolul textului tau m-am referit strict la cresterea sub \'udarea\' cu lacrimi, era o imagine poetica, nicidecum ceva pentru tine!
Te astept mai des pe la textele mele!
Cu drag,
Daniel

Intervin numai pentru a va spune ca religia nu este obligatorie in scoli, multi copii, ai caror parinti nu sunt de acord cu aceasta practica, au parte de un regim special, ei participa la alte cursuri, inca din clasa I ei au dreptul sa refuze participarea la aceste ore; cei de alta religie sau alte denominatiuni crestine pot aduce un certificat de la pastorul, rabinul sau alti profesori din cadrul denominatiunii proprii. Eu am si aceasta specializare - profesor de religie - si am avut copii (am avut pentru ca acum nu mai sunt profesor) care nu veneau la ore pe motivele de mai sus. Intr-adevar, oameni \'ciudati\', cum ai dat tu exemplul cu fetita, Eugen, exista, am avut si eu aceasta experienta, si sunt de parerea ca ei strica suflete pure de copii, care cu greu, sau chiar niciodata, vor fi aduse pe cale din nou. Dar eu cred ca sunt si multi profesori de calitate, asta o spun tot din propria experienta, cunosc destul de multi colegi care sunt de o valoare mare.
Concluzionand, religia nu mai e obligatorie in scoli de trei ani, dupa lege (sau chiar patru), probleme sunt, dar eu cred ca ramanerea ei ca si arie curriculara, pentru cine doreste, este binevenita. Uite ca mie mi s-a intamplat inversul, destul de multi copii vin la biserica si sunt tare multumit de ei, asta fara a-i obliga.
Despre ce ai zis de studentul membru ASCOR, colegii care au reprosat tragerea la raspundere a lui nu au dreptate, mereu am spus ca scoala e importanta, avea timp si pentru lucrarea \'nobila\' in afara timpului pentru cursuri.
Cu respect,
Daniel

Scurta armonie, Gina! :)
Multumesc de trecere!
D.

In vale de lacrimi
odihnitu-s-a sufletul meu
printre salcii
ce isi cresteau
aripile de sus in jos
impreunandu-si radacinile
a rugaciune
de pietre ascutite
din suflete ranite
sangerand a primavara mieii
abia nascuti
de pasarile plecande
in stoluri
cate doua, ca la
inmormantare.

Atunci te-am plans
facandu-ti radacini din lacrimi
nu ma uita cand
cresti mare!

Mi-a placut poezia ta ce a nascut raspunsul meu...
Cu drag,
Daniel

Focul vetrei
incearca sa-ti
stearga ridurile
sarman om de lut
invatat sa induri
numai pietre
de suflet
din slefuirea
atator caderi
tremurand nelinistii
din nodurile picioarelor
pana in varful
din gat.

Am privit poezia ta in oglinda... :)
Cu drag,
Daniel

Felicitari, draga mea, atat pentru poezie cat si pentru premiul obtinut, meritai!
Cu drag,
Daniel

Imi place poezia ta, Ramona, are niste imagini frumos realizate si niste momente memorabile.
Are, insa, si impiedicari, de genul: \"...faca cuibul...\", care suna tare rau, de asemenea si nenumaratele pronume de persoana a doua, \'tu, tie, tale, tau\', sunt prea multe, poezia devine prea declarativa, prea banala, incearca sa mai scoti din ele, ar avea un efect mai mare, mai ales ca se intelege ca e vorba de el/ea (?).
Ai o grseala de tastare: \"precum o fac copii\" - mai aveai un \'i\' de adaugat - \"copiii\".
Remarc versurile: \"Zâmbetul tău am vrut să-l privesc
sub lupa unei lacrimi
ca să-mi intre tot în inimă\"... si cele de deasupra daca nu ar avea formularea nefericita.
Finalul ma deranjeaza un pic, cam stopeaza si sterge din mesaj, dar, ma rog.
Eu zic ca se vede un progres destul de mare in ce scrii...
Cu drag,
Daniel

Multam Ioane!
Uite ca ma mai incumet sa si vanez, dar stiind ca la asta iti trebuie precizie, am ales varianta cea mai sigura, am stat si am \'cujetat\', cum zice un prieten... :)
Pe curand!
D.

Picteaza cu buricele degetelor pe chevaletul corpului tau un tablou fara stafii, doar cu umbre, sau doar cu lumini, acest pictor orb al tau, Virgile. Starea de veghe este cea care il caracterizeaza, el a trecut de somn si, cred, de moarte, nu mai are nopti, totul e o prelunga \'seara\', nu mai are lumini exterioare, totul e in interior, in afara numai umbre si semne. Pisica este \'colorata\' de noapte si se opune antitetic fantomelor, o lume de alb si negru, lumina si intuneric, toate merg spre gri-ul nevederii, gri-ul care le face si pe cele rele sa para mai bune, si pe cele bune sa nu mai stie ce sunt.
Imi place si forma concentrica a poeziei, intuneric-lumina-intuneric, vedere-nevedere-religie optica...
Vezi ca ai o greseala de tastare: \"o febră leatrgică\".
Mai te astept si pe la mine... ;)
acelasi.

Lore, draguta de tine, iar suferi \'in direct\'...
Ne trece si ne intrece timpul, mereu avem mai multe variante si mereu suntem pusi sa alegem; de multe ori spunem ca putem alege numai bine sau rau, alb sau negru, dar exista atata gri, atatea alte culori, verde, albastru, rosu; exista atat speranta, credinta si dragoste de ales, exista atatea cai, nu cred ca o cale e gresita prin sine, nu se mai poate face nimic, nici macar moartea nu e un sfarsit, poate opreste clepsidra timpului, dar asta e normal, pentru ca transcende timpul, iar omul merge in vesnicie...acolo nu mai are nevoie de \'clepsidra\'.
Ganduri din suflet, pentru suflet...
Cu drag,
Daniel

Multumesc de trecere, Andreea, si hai in hora, dar fii atenta sa prinzi repede ritmul, ca ai fost un pic pe margine, doar admirand! ;)
Cu drag,
Daniel

Felicitari, Daniela!
Imi place tare mult poezia ta, m-am \'impiedicat\' doar de acel \"fibroasa\", care nu mi se pare ca s-ar incadra bine in context, cuvantul, nu sensul, ca de sens mi-am dat seama.
Remarc versurile:
\"Umbrele păsărilor,
copacilor,
nu mai ajung pe pământ.\"
Imi plac!
Mai trec!
Cu drag,
Daniel

Ce chestie, Eliuta, eu comentam la tine si, cand vin aici, vad comentariul tau!
Nu e asa trista hora, si hazul de necaz e tot un \'haz\', asa ca...hai, zambeste \'ne-trist\'! :)
Te mai astept!
D.

Sa fi vazut oile moarte, Alexandra!
Multumesc de trecere si te astept mai des! :)
Cu drag,
acelasi