Poezie
țărână
...nedormiri
1 min lectură·
Mediu
Praf obosit
umezind cizmele timpului
din piatră în piatră răsună pădurea
ce-și cântă copacii
plecați prea devreme
în zvon de incendii târzii
o pată pe cer
soarele plânge cu raze
pământul văduvit
de toți oamenii
creaturi ce nu știau a cerne
făina încărunțită de gânduri
ne întâlnim la răscruce,
acolo unde vânturile se opresc pentru o clipă
să îl asculte pe cântărețul cel orb
0114.341
0

Interesantă și cenușie, în același timp, imaginea \"făina de gânduri\". Am reținut prima strofă.