Suntem singuri

finalul mi se pare interesant, tema depersonalizarii e des folosita. aici ai reusit sa o ilustrezi foarte bine.

Multumesc pentru trecere, Eugen, iti duceam dorul! :)
Sunt preocupat in special - in aceasta perioada - de relatia \"persona-prosopon\", identitatea persoanei, \"fata\", \"chipul\", de singuratete si insingurare. de relatia persoana-comunitate...
Cu respect,
Daniel

Am reținut versurile: \"sângele doar intrã-n / castelul de carbon\", dar \"cărbune\" parcă mi-ar suna mai bine, mai arhaic, mai apropiat de primordial, deci, de peren, deși văd la \"televizor\" finalul poemului. :)

Era vorba de Carbon, di sau bi-oxid, care invadeaza inima ramasa fara de Oxigen, Alma... :)
Multam pentru trecere!
Cu drag,
Danel

Nu mi-a placut sa aud asa ceva \"Noroiul ni se odihnește
pe inimi\" :) M-au impresionat fiori poetici prin strofa a doua...Toata strofa mi-a placut, o vad independenta de prima si de final..

Daniel,
Aceste versuri m-au impresionat si chiar le-am retinut. Vreau sa iti spun un lucru important din punctul meu de vedere. Incearca sa o sfefuiesti un pic pe ici pe colo si vei obtine o poezie f. reusita.Acum nu am suficient timp la dipozitie dar imi doresc sa revin si sa iti las o varianta a acestor versuri. Vreau sa iti dai seama astfel la ce ma refer.
nu m-atingi
eu nu trebuie
În jur doar numere
ne-am uitat numele
ai aruncat hârtia
pe care le scrisesem
iar vorbesc cu mine
ei nu mã cunosc
Strãinii

Revin!
Madim

Nici mie nu imi pace, Silvia, dar asa e...si mai rau e ca e adus de cei carora le pui inima la picioare!
Multumesc pentru apreciere!
Cu drag,
Daniel

Mada, draga, am incercat, sper ca acum iti place! :)
Cu drag,
Daniel

Daniel, pe mine poezia-manifest nu mă prea atrage. Dar a ta este interesantă. Poate prea multe răsturnări de imagini și prea bruște uneori. Poate dacă mai aveai o strofă devenea mai puțin concentrată. Știi cum e, și poezia are \"chimismul\" ei ca și parfumul și uneori e poate mai bine să lucrăm la concentrație. Doar o părere, care sper să nu te fi supărat. Nici nu am citit ce au scris ceilalți (de fapt cam acesta mi-e obiceiul pentru a nu fi influențat).
cu considerație,

Oameni / Aglomerație
risipiți printre dune / orbecãim prin soare
Încã o mânã / Tu nu m-atingi
Pericol de înec / Încojurați de numere

imi place chiar daca este for the art sake. tu esti inconjurat de diminutive. nu poti simti aceasta poezie in acest fel. oho! asta si spun. e buna. ce legatura are Igmar cu Persona?!

Virgil, ti-am mai spus ca nu ma supar, ma mai aprind cateodata, ca asa e normal, dar nu ma supar. Bine, si azi chiar nu am de ce, pentru ca parerea ta mi se pare plauzibila, doar ca poezia asta e scrisa \'simtind-o de tot\', cum as zice eu, pentru ca - iar tu cred ca ma intelegi destul de bine - traiul printre straini te face sa realizezi ca acel \"desert din mijlocul oraselor\" al lui Miguel de Unamuno nu era doar o figura de stil, ci realitate, trista, dar realitate. Asta e ce simt eu in fiecare zi aici.
Multumesc pentru sinceritate si sa stii ca nu sunt multe simboluri, dar pot avea mult interpretari, iar constructia se bazeaza pe rasturnare, nu zic mai mult.
Cu prietenie,
Daniel

Ciao, Ionela. Multumesc pentru trecere, dar fa-ma sa inteleg ce ai vrut sa spui, ca, ori putul gandirii tale e prea adanc pentru funiile ratiunii mele, ori tu nu prea ai exprimat bine ce vrei sa zici. :)
Acum, in primul rand e simtire, nu \'for the art sake\'!
In al doilea rand, ce vrei sa spui cu diminutivele?
Iar in al treilea rand - cine e Igmar? Pentru mai multe referinte la \"Persona-prosopon\": Ioannis Zizioulas, Fiinta ecclesiala.
Te pup si astept unele la muriri.
Cu drag,
Daniel

Erau \"lamuriri\"! :)
D.

Daniel,
Ai dreptate, acum imi place. Chiar mi-a placut de la prima citire poezia ta. Am ramas cu gandul la ea.:)
Eu as zice asa:
pamantul ni se odihneste
Agitatie
ratacim prin soare

In rest, felicitarile mele sincere!

Madim

Nu pot sa ii spun \'pamant\', Mada, pentru ca ma gandesc la \'bocancii plini de noroi\' cu care intram prin inimile celorlalti si, crezand ca sunt presuri cu \"Welcome\", ne mai stergem si picioarele pe ele. Nu pot sa spun \'agitatie\', pentru ca nu s-ar mai intelege o multime de persoane care nu stiu nimic despre cei care ii inconjoara; nici \'ratacim\', pentru ca vreau sa specific \'orbirea\', care nu s-ar intelege neaparat din \'ratacire\'.
Multumesc pentru apreciere si te mai astept.
Cu drag,
Daniel

Am înțeles că este vorba despre CO2, dar mi s-a părut simplă ideea, de aceea am preferat \"cărbunele\", pentru ambiguitatea imaginii. Sau poate așa am perceput eu.
Oricum ar fi, la recitire! :)

Stiu, Alina, dar glumeam... :) Si era vorba de neputinta de a pompa altceva decat rau...
Astept mai dese semne ale tale pe la textele subsemnatului. ;)
Cu drag,
Daniel

= aplauze !
iar in vacarmul asta,
doar cu tine pot vorbi,
ei nu ma cunosc, nu ma aud,
Strainii...

Sunt la tine acasa,
putin in spatele tau,
pentru a-ti aminti,
oare pentru a cata oara,
sa nu ma uiti,
sa ma aduni, cand ma risipesc,
sa-ti multumesc...

Plecaciune, Alina! :)
Imi plac tare mult ultimele trei versuri, m-ai impresionat!
Cu drag,
Daniel

Hai, vino, acolo-ntre munti, acasă, lasă noroiul, înecul, înstrăinarea...
Ai scris frumos, nu mă pricep la comentarii, dar tu stii când îmi place.
Cu mult drag, Lore

Lore, Lore, draga mea, e mai usor de spus decat de facut, o sa vin si pe-acasa, mai plec, mai vin, problema e ca singuratatea poate fi si in mijlocul \'prietenilor\', nu e numai vorba de locul unde te afli, se mai vorbeste si de acea \'singuratate in doi\'...
Ma bucur tare mult de \'semnul\' tau si te imbratisez cu drag,
Daniel :)

Imi place!Mult de tot!
\"Noroiul ni se odihneste/pe inimi dormind imbratisarea\"
O sa mai trec...
constanta