Poezie
Sunt
1 min lectură·
Mediu
sunt propriul meu stăpân
am libertatea de a vă aștepta
în fața universalului până când
o femeie vine să-mi admire sacoul
și burta mea de ne-manechin
sunt propriul meu stăpân
am libertatea să sper că te vei uita la mine
iar tu stai în colțul tău și plângi după el
adusă de spate cu fața căzută în palme
sunt propriul meu stăpân
am libertatea să îi înjur pe toți
și să nu-mi mai pese când pierde steaua
sau când mama vine să doarmă în camera mea
sunt propriul meu stăpân băga-mi-aș picioarele!
024599
0
Injuratura din ultimul vers transforma surasul ironic nonsalanta asumarii starii de fapt in grimasa de furie.
si parca-i pacat...