Poezie
Ruine
1 min lectură·
Mediu
săream din piatră în piatră pe lacul din marginea orașului
acolo se jucau fetele mari și copiii de la grădinița din vale
poker pe dezbrăcate fiecare înfrângere îi lăsa fără o haină
mă uitam de departe la elena ea mai avea doar rochița
era bucuroasă că îi dădeau ei sa împartă cărțile înspre dreapta
și de fiecare dată când pierdea mă mai apropiam cu o piatră
ajunsesem în mijlocul lacului și încă nu mă udasem
săream fără să mă grăbesc și eram la marginea orașului
cădeau cutiile alea mari de chibrituri odată cu hainele
copiii toți râdeau în hohote aplaudau nu și fetele mari
ele știau că se numesc blocuri și că acolo trăiau oamenii
cei care niciodată nu se jucau ei doar mergeau dimineața
la fabrică sunau sirenele se închideau porțile prea devreme
ei munceau până seara fără să zâmbească doar pe o pâine
pentru copiii de grădiniță care jucau poker cu fetele mari
am început să sar din două în două pietre să mă apropii
vedeam acum ochii albaștri ai copiilor și mâinile fetelor
eram tot la marginea orașului pe lacul la marginea căruia
căzuseră toate blocurile și hainele copiii și fetele mari
014331
0
AM