Poezie
Loganul și Dacia veche
fabula
1 min lectură·
Mediu
Odată, pe-un trotuar,
parcate mai în față,
un Golf și un Logan
schimbau păreri de viață.
„ – De când eu m-am născut”
vorbea frumos Loganul,
„ravagii am făcut,
să vezi ce fac la anul!
Dar chiar dacă sunt lider
acest an la vânzări,
eu cred că toți sunt liberi
să zburde pe sub zări.
Ce dacă ești mai nou,
sau tânăr nu mai ești,
ori de prin alte țări,
cu piese românești.
Totu-i să fim egali
și între noi să știm,
indiferent de rang,
mereu să ne iubim!”
Pe când vorbeau așa,
o Dacie mai veche
de ei se-apropia
și a grăi începe:
„ – Vai, câtă bucurie
s-auzi frații vorbind
și să vă-mbrățișez
pe dată mă întind!”
Loganul ofensat
spre stradă se întoarce
„ – De-aici eu am plecat!
Auzi, îmi spune frate!
Credeam că la casat
v-au dat deja pe toate!”
Pare-se că sărăcuța
nu știa că-n vremuri noi
și-n ce privește mașinuța
se cer tot oameni noi!
025783
0
IA