Poezie
Rugăciune
...spre biruință
1 min lectură·
Mediu
se-aud pereții tremurând a sfârșire
noaptea mai cere o clipă-ndurare
în depărtări trâmbițează Lumina
aleargă sfinții spre Înviere
vreau și eu să vin iar la Tine să urc
pe spinare de timp spre încă o golgotă
să-mi înroșești fruntea de tâlhar cu sânge și apă
doar s-aud cuvintele care-mi vor da veșnicia
oamenii merg înapoi cu fața spre Tine
le este prea teamă de-atâta nemurire
de-o cruce din brațele Tale îmbrățișându-ne
încă de când nu eram până ce nu vom mai fi
robi ceasurilor numărându-ne anii
se-aud glasuri tot mai departe
a venit dimineața cu peștera-i goală
oriunde în jur numai Lumină
veșnicie uimită își caută timpul prin buzunare
014
0
si am recitit-o acum, dar pe indelete...
am pliant-o...si primul vers l-am pus langa ultimul... si poezia isi pastra frumusetea.
ma pierd si ma regasesc in poezia aceasta...
am sa mai revin.