Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Până la adânci bătrânețe

...cine spune că

2 min lectură·
Mediu
printre valuri și ploi și noroi
îndrăznesc a te clădi ființă iubită
de fapt azi nu am nici cea mai vagă idee
despre vreun vers care să-ți rimeze inimii într-o doară
sau să-ți adune sângele în obraji
să te facă să crezi că m-ai găsit a fericire
plin de praf prin vreun ungher al podului uitat astă-iarnă
anotimp în care n-am înghețat împreună
ți-era prea somn sau prea sete
sau nu știu dar parcă era ceva cu prea
oricum ideea e că nu te mai găsesc
și caut cu disperare prin timp dar degeaba
m-arunc în fața ta poate dacă mă calci îți voi rămâne
urmă pe talpă zâmbet călcâielor ce-mi fugăreau lacrimile
alea pe care le-am luat cu-mprumut mai ții minte
de la tipa de la doi cu condiția
să nu o mai inundăm nu pe ea nu azi
aș vrea să te găsesc în fața teatrului
să-mi zâmbești mamă copiilor ce-n râs i-am modela
plastelinei soarelui și ochilor tăi în joaca de-a viitorul
până când mi-ar cere iar chiria sau m-aș trezi
că îți mai datorez doar un leu prea nou
le-am spune că nu noi i-am născut printre clipe
oricum era prea mare înghesuială în apartament
și nici nu trecuse bine prima lecție de anatomie și
deja ne mutaseră împreună chiar de strigam că nu mai
încape un copil aici nici măcar un sfat de la bancă
în orice caz rămâne să dansăm în fața teatrului
mâine de la aceeași oră goi printre oameni
sau în golul din oamenii ăia goi
printre valuri și ploi și noroi îmi doresc
să-nvăț din nou a te clădi ființă iubită
de data asta până la adânci bătrânețe
013421
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
277
Citire
2 min
Versuri
33
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Puia-Dumitrescu. “Până la adânci bătrânețe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/154049/pana-la-adanci-batranete

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
O poezie a regăsirii, nu numai a ființei iubite, ci mai ales a poetului, prin acea căutare a iubitei, căutarea se îndreaptă mai mult spre interiorul celui ce scrie, spre interiorul celui ce scotocește prin unghere, prin acele unghere nu vei găsi decât copilăria, asta în prima strofă.

În a doua strofă, construcții foarte frumoase: să-mi zâmbești mamă copiilor ce-n râs i-am modela / plastelinei soarelui și ochilor tăi în joaca de-a viitorul. De fapt tu construiești chipul iubitei așa cum ți-l dorești: în orice caz rămâne să dansăm în fața teatrului / mâine de la aceeași oră goi printre oameni / sau în golul din oamenii ăia goi. Ai reușit în mare, dar altfel de cum își dorește cineva o iubită: printre valuri și ploi și noroi îmi doresc / să-nvăț din nou a te clădi ființă iubită / de data asta până la adânci bătrânețe
0