Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Rugăciune

1 min lectură·
Mediu
întuneric
palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață
e ziua în care plâng copiii părinților uitați prea devreme
nu am să mă mai joc de-a tine, Tată, m-a ajuns netocmirea
lutul am încercat aripi să mi-l pun umerilor în grabă
și viața mi-am pus-o gaj pe un zar al plăcerii de șase
pierdut-am pariul undeva la răspântie de drumuri prea largi
ascultam glasul preadulce al unei noi eve-n livadă
mă-ntrebase ce am cu Dumnezeu azi subiectul e altul
e unul despre comunicare-ntre oameni oare uitasem
sau doar ne place ca mai mereu să-ntrebăm
de ești ori nu ești sau unde te vede cine te vede
palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață
se face lumină
012822
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Puia-Dumitrescu. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/152071/rugaciune

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc
Textul tău cuprinde fumusețea stării de rugăciune, mai mult de spovedanie: palme nedormite se pleacă uitărilor / își caută-ncet genunchii / printre urme de vânturi și geruri / șoptite-ntr-o viață…te regăsești undeva la răspântie de, acolo unde drumurile se împart, acolo unde vin aducerile aminte, a ce-a fost: pierdut-am pariul undeva la răspântie de drumuri prea largi / ascultam glasul preadulce al unei noi eve-n livadă. Mai mult decât rugăciune, e o adevărată spovedanie a spiritului, e o formă de regret a lipsei de comunicare între oameni,și totuși dacă la început în ființa noastră, în relațiile dintre noi era întuneric acum, după ce am avut acest dialog imaginar, ne trezim în lumină. Semnificatia primei strofe așezate și la sfârșitul poemului e împlinirea poemului, parcă dacă nu era acolo trebuia pusă obligatoriu:

palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață

se face lumină
0