Poezie
Rugăciune
1 min lectură·
Mediu
întuneric
palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață
e ziua în care plâng copiii părinților uitați prea devreme
nu am să mă mai joc de-a tine, Tată, m-a ajuns netocmirea
lutul am încercat aripi să mi-l pun umerilor în grabă
și viața mi-am pus-o gaj pe un zar al plăcerii de șase
pierdut-am pariul undeva la răspântie de drumuri prea largi
ascultam glasul preadulce al unei noi eve-n livadă
mă-ntrebase ce am cu Dumnezeu azi subiectul e altul
e unul despre comunicare-ntre oameni oare uitasem
sau doar ne place ca mai mereu să-ntrebăm
de ești ori nu ești sau unde te vede cine te vede
palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață
se face lumină
012.840
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Puia-Dumitrescu. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-puia-dumitrescu/poezie/152071/rugaciuneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
palme nedormite se pleacă uitărilor
își caută-ncet genunchii
printre urme de vânturi și geruri
șoptite-ntr-o viață
se face lumină