Daniel Ionuț Vasile
Verificat@daniel-ionut-vasile
Am absolvit Facultatea de Litere a Universității din Craiova (secția Română-Engleză, promoția 2011). Am mai publicat în revista „Oglinda literară” și în „Realitatea de Bistrița-Năsăud.” Adresa mea de email: daniel03iv@yahoo.com Adresa unui blog personal: https://opennotebook85.blogspot.com
Pe textul:
„Sympathy for the Devil. Despre Bine (II)" de Victor Potra
Cineva le trage și noi le deținem.
Am citit și eu textul tău. Este proaspăt, dar l-ai scris ca experiment literar, sau crezi cu convingere ceea ce afirmi aici? Dar să știi că se mai poate lucra puțin la formă, chiar dacă ai o idee sau alta destul de apropiată de realitate, se mai poate reveni asupra textului. Multă baftă.
Pe textul:
„Cunoscandu-te am realizat cat de nestiutoare si inocenta este cea mai frageda fiinta a acestui neobosit alergator (Pamant)" de Melania V. Ducar
De îmbunătățitPe textul:
„Timpul" de Rosca Florin
Pe textul:
„Interviu printre colegi - Iulia" de Doru Emanuel Iconar
Pe textul:
„Mostenirea" de Rosca Florin
Pe textul:
„Onoarea hoților de cai -2-" de mihai traista
Pe textul:
„640" de Parfenie Iliieas
De îmbunătățitPe textul:
„Aproapelui cu ură XVIII" de mihai traista
Mă gândeam în ce măsură îi influențează scriitura unui om experiența sa subiectivă, experiența sa de viață. În măsură totală, ori poate fi controlată conștient și astfel devine un fel de material pentru ardere, ardere care se transformă și în altceva decât într-o imagine întoarsă a trecutului, astfel încât, macabrul, neîmplinirile ei, să fie metamorfozate în ceva mai bun. O fi posibil asta, sau doar trecutul întors? Îmi aminteam de Dostoievski, am citit toate volumele jurnalelor sale, deși nu sunt ele chiar un jurnal propriu-zis, dar nicăieri nu a vorbit despre experiența sa în ocnă, alături de ceilalți deținuți. Doar odată am citit câteva rânduri fugare scrise de el despre asta... Nu știu de ce a ales astfel.
Pe textul:
„2 club" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„Culorile sufletului meu" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitPe textul:
„Robotul" de mihai traista
trebuie să te doară ca să poți spune ceva important
a scoate o carte, la fel, nu certifică o valoare literară
Valoarea nu e totuna cu a rezona
Se scrie mult și prost. Orgoliile sînt pe măsură
Oricum, din toate mi se pare că transpare o nevoie de oameni, pentru oameni, literatura de fapt, este scrisă pentru a fi citită. Nu te apuci să așterni niște cuvinte pe o foaie de hârtie ca să ai cu ce umple coșul de gunoi. În definitiv, mi se pare și asta tot o formă de comunicare, dar cu un efect mai profund și mai îndelungat. Câteodată, unii oameni, pot vorbi numai prin literatură.
Pe textul:
„un fel de aniversare" de emilian valeriu pal
Pe textul:
„Necazul unui caiețel" de Vali Slavu
Pe textul:
„ÎNDRÃGOSTITÃ DE SENS" de Patrascu Andreea
De îmbunătățitPe textul:
„Copacul vieții" de Patrascu Andreea
Pe textul:
„Ziua Porților Deschise la căsuța de e-mail a Emiliei" de Vali Slavu
Pe textul:
„Drumul e lung" de Alecu Marinel
De îmbunătățitPe textul:
„O carte-mărturie: Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn" de Roman Anamaria
Pe textul:
„Întâlnirea cu neantul" de Stefan Doru Dancus
Pe textul:
„Timpul nu vindecă rănile II" de mihai traista
