Daniel Gherasim

vino, draga mea, voi tăia eu obrajii pentru tine cu un singur gest din pleoapă îi voi face scrum ce mult îmi place să te văd așa, plângând pe jumătate cu câte un ochi și câte-o lacrimă uită-te

și oamenii mai pleacă pe lângă perete cu gândul dormind jumătatea e dincolo noi doi deasupra lor le arătăm drumul

mai spune-mi o dată ce am făcut am mâncat prea mult la cină sau ce? uită-te bine, cuvintele se fugăresc prin palma mea și tu nu vrei să crezi privește ceasul care se rotește invers și nu-l

era seară ploua fără ceartă prea mare în cer degetele tale lipite de ușă îmi luminau drumul apa se revărsa peste inimile din care nu a curs sânge încă și prin vieți netrăite îndeajuns te-ai

te-am simțit aproape când am închis pleoapele mi-ai îmbrățișat gândul l-ai ținut strâns poetul ce zace în tine se ridică mănâncă și se culcă la loc de fiecare dată când vorbim la mine nu are

era liniște în cimitir mă plimbam la braț cu frigul fiecare piatră părea un ochi fără suflet sau margini vorbeam singur se întâmplau întrebări nu răspundea nimeni ultimul om din mine plecase